candelă

Un hram deosebit: Înălțarea Sfintei Cruci în 1977 alături de Părintele Paisie Aghioritul

M-am întors spre Stareţ şi l-am văzut că ţinea mâinile încrucişate pe piept şi era aplecat până jos. A înţeles că voiam să-l întreb ceva şi mi-a făcut semn să nu vorbesc. Am rămas în strană, iar Stareţul stătea aplecat lângă mine. Simţeam atâta iubire şi evlavie fată de Stareţ, încât aveam simţământul că mă aflu în rai.

97 de ani de la naşterea arhim. Iachint Unciuleac, „cel mai preţuit duhovnic din iubita noastră Bucovină”

Se împlinesc 97 de ani de la naşterea arhim. Iachint Unciuleac, fost stareț al Putnei. Părintele Ioanichie Bălan l-a numit „cel mai prețuit duhovnic și stareț în iubita noastră Bucovină”, un cleric blând care a ţinut la Putna candela evlaviei aprinsă aproape trei decenii.

Candela care s-a aprins singură în noaptea de Înviere ‒ Pocăința unui păcătos și bunătatea lui Dumnezeu

În noaptea Învierii, întocmind o candelă dintr-un vas, a îngrijit-o și a umplut-o cu untdelemn și încă de seara a început să se roage, zicând: „Îndurate și Milostive Doamne, Cel ce voiești ca să se mântuiască toți păcătoșii și la cunoștința adevărului să vină, la Tine am scăpat, Mântuitorule al sufletelor noastre. Miluiește-mă pe mine, cel ce mult Te-am mâniat și spre bucuria vrăjmașului multe rele am făcut și iată că mort sunt, ascultând la vrăjmașul. Iar Tu, Cel ce pe cei necurați și nemilostivi îi miluiești, înveți a milui pe aproapele, milostivește-Te spre a mea smerenie, că nimic nu este cu neputință la Tine, că lângă iad s-a pogorât sufletul meu”.

Mama nu a renunțat să aprindă candela pentru fiul ei – asta i-a schimbat viața

„Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare: eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și... lacrima.”

Expoziția „Serbarea de la Putna. Continuitatea unui ideal”: Patriarhul l-a numit pe Ștefan cel Mare „monah încoronat”

Patriarhul României a vizitat Expoziția „Serbarea de la Putna. Continuitatea unui ideal” organizată la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” al Mănăstirii Putna. Inspirat de exponate, el l-a numit pe Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare „monah încoronat” și a vorbit despre colaborarea românilor din cele trei principate românești în perioada ștefaniană.

Cum a slujit Sfântul Spiridon singur, fără popor, cu sfinții îngeri

Mai cu seamă acum se cuvine să se arate și mai luminoasă prin strălucirea luminilor biserica lui Dumnezeu decât înainte”. Dar intrând după obicei în altar și stând înaintea Sfântului Jertfelnic, a rostit „Pace tuturor!”, și nefiind poporul care trebuia să răspundă dreptului „Și Duhului tău...”, s-a auzit adunare de mulțimi multe și nenumărate a zeci de mii de îngeri care îi răspundeau lui într-un glas și ziceau în auzul tuturor: „Și Duhului tău...”.

Biserica Protaton – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Este o biserică impunătoare din secolul XIII, de tip bazilical, cu o frumoasa frescă de Manuel Panselinos, înălțată în locul unei biserici mai vechi de către împăratul bizantin Andronic Paleologu.

Orice problemă am avea, Sfânta Parascheva ne este mereu folositoare

Într-o noapte am visat-o pe Sfânta Parascheva ridicând capul din raclă şi spunându-mi: „Nu-ţi mai face griji, tămăduirea ta de la mine îţi va fi”. Orice problemă am avut, Sfânta Parascheva mi-a fost mereu folositoare. Când vin la sfânta raclă, mă simt datoare, că m-a ajutat de multe ori.

Condiția ca să luminezi este să te jertfești

O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil ca să lumineze trebuie să ardă. Condiția ca să luminezi este să te jertfești. Asta este explicația lumânării sau a candelei. Și dacă nu știm să jertfim, stăm pe loc.

Descoperirea moaştelor Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Stareţul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvântarea să se deschidă mormântul Cuviosului Ioan din peşteră. Însă, cum l-au deschis, a ieşit un miros de bună mireasmă care a umplut peştera şi inimile tuturor. Iar trupul cuviosului şi hainele erau întregi şi nevătămate şi răspândeau o aromă cerească de sfinţenie. Parcă era de curând adormit. Atunci toţi pelerinii au îngenuncheat şi, cu lacrimi de emoţie şi evlavie, au strigat: „Slavă Ţie, Doamne, pentru această mare minune! Cuviosul Ioan Românul este sfânt!”.

Pagini