Baldachinul cuvioșilor mucenici din Kareia

Locuri de pelerinaj

Baldachinul cuvioșilor mucenici din Kareia

În secolul al XII, în timpului prigoanei religioase a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și a Patriarhului Ioan Vekkos, în Kareia, 13 chilioţi împreună cu protosul Sfântului Munte, care s-au luptat pentru Ortodoxie şi sfânta credinţă a lui Hristos, au fost decapitaţi în faţa Protatonului.

Cei 13 monahi chilioți dimpreună cu protosul Sfântului Munte au mărturisit chiar în fața Protatonului, acolo unde astăzi se află un izvor, lângă scările de marmură ale clădirii Sfintei Comunități. Pe această marmură oamenii adeptului latinilor Vekkos, după ce l-au spânzurat pe protepistat, le-au tăiat capetele mărturisitorilor și noilor mucenici care se nevoiau la Chiliile din preajmă.

În semn de cinstire a sângelui sfinților mucenici cu care a fost înroşită această marmură neînsufleţită, niciodată pe timp de iarnă zăpada, oricât de multă ar fi căzut – iar de multe ori depășea un metru de la pământ în jurul blocului de marmură –, nu se prindea de ea, ci se topea imediat. Trupurile acestor cuvioși martiri au fost îngropate acolo, lângă locașul Protatonului.

În 1954, când au avut loc reparații la biserica Protatonului, pentru a îndepărta umezeala care intra în pereți de jur împrejur și pentru a-i feri de coroziunea naturală și degradare, au fost deschise niște rigole – canale – în care au fost găsite câteva dintre osemintele cuvioșilor mucenici îngropați acolo, și printr-o hotărâre a Sfintei Comunități a fost construit Baldachinul din fața intrării în locaș – un mormânt gol – care împrejmuiește osemintele pururea-pomeniților cuvioși martiri și mărturisitori ce s-au împotrivit pseudo-unirii Bisericii Răsăritene cu cea Apuseană.

Sfânta Comunitate şi toţi monahii Sfântului Munte, în semn de cinstire, respect şi evlavie faţă de aceşti pururea-pomeniţi Părinţi, ţin aprinsă în acest baldachin o candelă neadormită, astfel încât toţi cei care intră în biserica Protatonului să-şi plece cucernic genunchiul şi să se închine la aceşti cuvioşi mucenici care, pentru dragostea lui Hristos şi sfânta noastră credinţă, şi-au adus ca jertfă însăşi viaţa. Veşnică să le fie pomenirea! Lângă acest Baldachin a fost aşezată şi marmura pe care s-au vărsat cinstitele şi cuvioasele sângiuiri ale acestor martiri.

(Monahul Andrei Aghioritul, Patericul Sfântului Munte, traducere de pr. dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, p. 57)