căsnicie

Gelozia în căsnicie: cauze și soluții

Cum să reducem la minimum riscul infidelităţii conjugale în familia noastră? Să construim o relaţie bună şi caldă cu omul drag, să ne amintim că soţii trebuie să trăiască unui pentru celălalt, să acorde atenţie intereselor celuilalt, să comunice, să petreacă timpul împreună. Dacă în familie este pace, dragoste şi armonie, nimeni nu va vrea să o părăsească şi să caute mângâiere altundeva.

Cuvânt pentru cei care trăiesc necununați

Cunosc foarte multe cazuri, perechi de tineri şi chiar oameni în vârstă, care au trăit o vreme îndelungată necununaţi (5-10 ani) din diferite motive, iar după ce s-au cununat n-a durat un an sau doi şi s-au despărţit. Au trăit mai mult împreună necununaţi decât după ce s-au cununat, de ce se întâmplă lucrul acesta?

Cum să vedem și lucrurile bune ale soțului

Cu inimă smerită, supunându-te voii lui Dumne­zeu, îl vei iubi din suflet pe soţul tău şi vei găsi în el multe lucruri bune, pe care înainte nu le ve­deai.

Mituri care ne sabotează împlinirea în căsătorie

În cultura noastră, există numeroase mituri, idei preconcepute, cu privire la căsătorie, care ajung să acţioneze din interior şi riscă să aibă efecte distructive asupra relaţiei dintre soţi. Reproşuri, acuze, conflicte interminabile sau tăceri îngheţate, sentimentul de însingurare, senzaţia că soţul/soţia nu ne mai înţelege pot avea drept punct de pornire ideile, aşteptările nerealiste cu care cei doi pornesc la drum.

Menirea femeii este să dăruiască dragoste

Ca fată, ea radiază dragoste care se trezeşte şi se maturizează, întrebând în tăcere („nu cumva tu eşti ursitul meu?”), chemând lin („vino odată, fericirea aşteaptă!”). După aceea, se adună în ea, se concentrează toate razele, în toată cuprinderea şi cu toată intensitatea, pentru ca, strălucind de fericire, să se reverse asupra lui, „unicului” (soțul) şi asupra lor, celor „doriţi cu patimă” (copiii).

Căsătoria – un drept și o responsabilitate față de celălalt

Deoarece căsătoria este prin natura ei dăruire totală a unei persoane alteia, fiecare dintre cele două persoane va avea un drept și o responsabilitate față de celălalt. În căsătorie, soții se împărtășesc unul de puterile celuilalt, de darurile și virtuțile celuilalt în așa măsură, încât Apostolul Pavel afirmă că „bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (I Corinteni 7, 14).

Este important să cunoașteți părinții partenerului de viață înainte de căsătorie

Ar fi bine ca şi părinţii celor doi să se cunoască unii pe alţii înainte de căsătorie, aşa cum era în vremurile mai vechi, la pețit. Este excelent când tinerii se sfătuiesc cu părinţii lor în privinţa alegerii viitorului soţ, respectiv a viitoa­rei soţii. 

Soţul şi soţia poartă împreună o cruce

Soţul şi soţia sunt răspunzători unul pentru celălalt în mai mare măsură decât suntem răspunzători pentru oricare dintre cei pe care îi „îmblânzim”. Soţul şi soţia poartă împreună o cruce, şi această cruce va începe negreşit să se „răstoarne” dacă una dintre mâini va slăbi şi îşi va pierde tăria.

Viața de familie cere o mare capacitate de adaptare la schimbare

Una dintre calităţile cele mai preţioase în viaţa de familie este gândirea flexibilă, capabilă de creaţie. Perechile care posedă această calitate vor străbate cu succes toate perioadele vieţii.

Dumnezeu rânduiește soția potrivită pentru fiecare bărbat credincios

Numai în căsătoria legiuită stăpâneşte dragostea curată şi dezinteresată, deoarece, potrivit poruncii dumnezeieşti, „ceea ce Dumnezeu a unit, nimeni nu trebuie să despartă”. Oriunde există iubire înlăuntrul căsătoriei, niciun fel de pericol (zguduitură) nu va putea să o influenţeze, nici chiar socrii! „Pe noi, ca femei, nimic altceva nu ne linişteşte şi nu ne aduce pacea, decât simţirea că soţul nostru ne iubeşte cu adevărat, numai pe noi. Din păcate, ca femei, suntem suspicioase, influenţate fiind de mediu”.

Pagini