căsnicie

Adevărata căsătorie nu este o viaţă de desfătare şi de bunăstare

Nici grija casei, nici îngrijirea de soţie, nici grija de copii şi nimic altceva să nu punem înainte, crezând că este destul pentru a răspunde că ar fi de ajuns pentru a ne apăra trăind într-un fel indiferent şi neîngrijit, şi să nu spunem acele cuvinte fără de folos, zicând: sunt din lume, am femeie şi copii. Dumnezeu îi doreşte pe toţi oamenii mântuiţi, şi toţi să primească cunoaşterea adevărului, ca nimeni să nu fie indiferent la virtute.

Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!

Este o mare greşeală să te căsătoreşti numai pentru plăcere. Aceasta se termină repede. O lună de miere şi apoi o viaţă de amar! Trebuie să vă gândiţi puţin, şi unul, şi altul: „Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!”.

Secretul unei relații desăvârșite

O legătură conjugală bună nu se construieşte prin apăsarea vreunui buton minune şi nici într-o singură zi. Dezvoltarea unei bune legături conjugale solicită multă muncă din partea celor care fac parte din ea. Multă şi continuă, fară încetare.

Copiii plătesc prețul neînțelegerilor din familie

Nu este permis ca în iubire să înşeli. Bărbaţii trăiesc cu alte femei şi nu le convine să divorţeze. Copiii nu-i încurcă, că nu se ocupă deloc de ei. Şi le lasă copiilor şi o zestre morală proastă, pentru că pe copil ‒ spuneam la atâta lume ‒ nu-l învaţă nimeni să vorbească, el vorbeşte precum părinţii, deci ce aude şi ce vede, aceea va face şi el. Şi tot ce face soţul, că o bate pe soţie, că nu-ştiu-ce, copiii înregistrează şi cresc traumatizaţi.

Eminescu și familia creștină

Unul dintre marile visuri ale lui Eminescu se spulberase. Nefericele poet a rămas doar cu imaginea familiei sale de acasă, la care visând mereu, hotărnicise să-și temeluiască o căsnicie trainică, de vreme ce în a sa copilărie a experiat din plin ce înseamnă familie, dragoste de tată, de mamă, de frați și surori. Părinții lui Eminescu erau oameni credincioși și evlavioși, pentru care instituția familiei era o binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu. Simțeau și trăiau realitatea că familia întemeiată după rânduiala divină este un spațiu sacru al lucrării harului dumnezeiesc.

Secretele unei familii reuşite

La întemeierea unei familii, proaspeţii însurăţei pornesc de regulă cu încredere în puterea iubirii care îi va ajuta să treacă peste toate piedicile pe care le vor întâlni poate în calea fericirii. Oricât de târziu ar apărea primele conflicte, rămân uimiţi să vadă că iubirea, aşa cum o înţelegeau la început, nu e suficientă. Că o căsnicie necesită efort şi angajament, răbdare şi înţelepciune şi, mai ales, multă comunicare. Acest articol încearcă să atragă atenţia celor aflaţi la început de drum, dar şi persoanelor cu ani buni de căsnicie, asupra câtorva secrete ale unei familii fericite.

Pentru purtarea blândă cu soţia ta te aşteaptă răsplată de la Dumnezeu

Soția este parte din tine şi alcătuiţi împreună un trup. Să te gândeşti şi că pentru purtarea blândă cu soţia ta te aşteaptă răsplată de la Dumnezeu.

Luptaţi pentru familie și chemați-L în ajutor pe Însuși Dumnezeu!

Fericirea omenească nu constă în altceva decât în unirea cu Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Lui mântuitoare. Aşa că rezolvaţi din această poziţie problemele de importanţă vitală pentru dumneavoastră. Rugați-vă pentru soț și întreaga familie și priviți cu atenție în propriul suflet, pentru a descoperi dacă nu este oare și vina dumneavoastră când celălalt pleacă din casă.

O femeie nu poate fi remodelată după calităţile alteia

Dacă insist prea tare pe ideea aceasta este pentru că am văzut prea mulţi bărbaţi cărora nu li s-a spus sau nu au înţeles niciodată că o femeie nu poate fi remodelată după calităţile alteia. 

„De ce acum nu mai putem avea copii?”

De familiile care au mulţi copii lumea stă şi se miră, cum se pot descurca părinţii aceia de-i îmbracă, cu ce-i hrăneşte, şi cum de se descurcă cu educaţia, şcoala şi căsătoria lor! Pentru că în acea casă, împlinindu-se voia lui Dumnezeu, vine şi binecuvântarea Lui, iar Dumnezeu le uşurează sarcinile şi aduce sporurile în casă. Celor care nu au vrut decât un copil sau doi, iar pe restul i-au aruncat, Dumnezeu le înmulţeşte necazurile atât cât ar fi trebuit să se ostenească cu toţi copiii pe care i-ar fi dat Dumnezeu.

Pagini