deznădejde

Trebuie să ai tăria de a le răbda pe toate

Niciodată nu a fost şi nu va fl pe pământ un loc fără mâhnire.

Întărire în deznădejde – ajutorul Sfântului Efrem cel Minunat

După ce s-a terminat totul, bărbatul a alergat la mănăstire și l-a găsit pe sfânt zâmbindu-i din raclă și parcă spunând: „Da, am fost lângă tine!”.

Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră, ci de smerenie

„O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc» (Psalmi 126, 1). Pe toate le dă Hristos.”

Dumnezeu niciodată n-a lăsat sufletul care nădăjduieşte într-Însul

Meşteşugul păcatului este mai ales acela de a ne sădi moleşire în vremea necazului, ca să depărteze de la nădejdea către Domnul.

Sfântul Marcelin – drumul de la cădere la sfinţenie

Cu toţii avem în viaţa noastră momente de cădere. Din nădejde, din speranţă, uneori chiar şi din credinţă. Niciodată să nu spui niciodată, pentru că nu ştii ce îţi rezervă viaţa şi cât de vulnerabil eşti în faţa încercării.

Ce câștigăm când oamenii ne dezamăgesc?

Îndemnul Domnului nostru Iisus Hristos de a iubi „așa cum ne-a iubit El” schimbă radical lucrurile conformiste și conduce la sacrificiu, la „renegarea sinelui nostru”. Atunci înțelegi mica ta dragoste și marea Lui dragoste. Cunoști, din durerea dezamăgirii, că dragostea ta are limite și că dragostea Lui nu are limite. Astfel, medicamentul dezamăgirii este necesar, pentru a te curăți și mai mult. Dacă iubești și dăruiești fără să aștepți ceva, atunci ai totul.

Departe de noi orice deznădejde!

Să mulțumim lui Dumnezeu că avem tovărășia Lui, întărirea Lui, mângâierea și binecuvântarea Lui. Suntem norocoși că avem un așa de bun Dumnezeu. Să ne iubim și vrăjmașii, precum și pe binefăcătorii noștri, și vom afla o extraordinară odihnă în inimile noastre. Să ne amintim des de crucea lui Hristos, vremelnicia vieții, viața veșnică și ne vom echilibra și ne vom liniști neînchipuit de mult. Departe de noi orice deznădejde.

Omul de astăzi nu mai vrea să aibă îndatoriri și responsabilități

Cei sensibili, cei timizi, cei cinstiți, cei politicoși nu au loc într-o lume centrată pe individualism și putere. Nu suntem nemuritori pe pământ. Suntem oaspeți pe pământ, călători și vremelnici. În lumea aceasta existăm ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Eșecul acestei cunoștințe esențiale cu Dumnezeu constituie cea mai mare tragedie a omului. Întâlnirea omului cu Dumnezeu îi va da împlinire și absolută bucurie.

Șofer de taxi bolnav de cancer, vindecat de Sfânta Cuvioasă Ipomoni

Sfânta Ipomoni s-a înfățișat în chipul unei monahii unui șofer de taxi care locuia în Atena. L-a oprit și i-a cerut să se îndrepte spre Loutraki. Taximetristul avea cancer de piele localizat la mâini și se afla într-o mare deznădejde. Pe drum, monahia, care purta o camilafcă cu o cruce roșie, l-a întrebat: „De ce ești așa de trist?”. Iar acela nu a evitat să-i mărturisească tot adevărul. După aceea, Sfânta Ipomoni l-a întrebat dacă vrea să-l însemneze cu semnul Sfintei Cruci pentru a se face bine, iar acela a acceptat.

Sfântul Cuvios Marcel, ajutor la naștere

Venindu-şi în simţire, întreba: „Unde este părintele acela care a dezlegat durerea mea? Unde este cel ce m-a întors de la porţile morţii?”. Întrebând-o când şi ce fel avea faţa acela de care vorbeşte, a spus chipul şi asemănarea cuviosului, cel ce i s-a arătat şi toţi au cunoscut că este Cuviosul Marcel, care s-a arătat ei şi a izbăvit-o de moarte.

Pagini