deznădejde

Dumnezeu îngăduie necazurile, dar trimite și mângâiere

Distracţiile pământeşti nu fac decât să amorţească necazul, fără să-l nimicească: îndată ce ele tac, necazul, venindu-şi în fire şi întărit parcă prin odihnă, începe să lucreze cu şi  mai mare putere. 

Șofer de taxi bolnav de cancer, vindecat de Sfânta Cuvioasă Ipomoni

Sfânta Ipomoni s-a înfățișat în chipul unei monahii unui șofer de taxi care locuia în Atena. L-a oprit și i-a cerut să se îndrepte spre Loutraki. Taximetristul avea cancer de piele localizat la mâini și se afla într-o mare deznădejde. Pe drum, monahia, care purta o camilafcă cu o cruce roșie, l-a întrebat: „De ce ești așa de trist?”. Iar acela nu a evitat să-i mărturisească tot adevărul. După aceea, Sfânta Ipomoni l-a întrebat dacă vrea să-l însemneze cu semnul Sfintei Cruci pentru a se face bine, iar acela a acceptat.

Dumnezeu nu lasă sufletul care nădăjdu­iește în El să fie ispitit peste măsură

Sufletul cel iubitor de Dumnezeu, întru multe ispite și necazuri fiind cerc(et)at, răbdând vitejește, se subțiază și mai curat și mai de treabă se face întru lucrarea cea duhovnicească, iar la sfârșit, după ce a intrat cu bucurie în Împărăția Cerurilor, va fi moște­nitor al chemării celei cerești.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

Ușa Raiului e deschisă, însă deznădejdea ne împiedică să vedem limpede

Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Mai aduce pe câte unul și cu de-a sila, mai trimite o boală, un necaz, dar „pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu”.

Să le răbdăm pe toate cu smerenie, căci doar atunci ne vom liniști

Multmilostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu vrea să ni le dăruiască și pe acestea, după mare mila Lui, dar pentru că avem aplecare spre înălțare și mândrie, ne lipsește de râvnita pocăință și pentru ca noi să le răbdăm pe toate cu smerenie și să ne socotim ai prejos decât toată făptură, căci numai atunci te vei liniști.

A crede înseamnă îndeosebi a crede de necrezutul

Credința stă dincolo de limitele minții omenești și implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede. De această lipsă de încredere totală, ilogică, nepăsătoare de evidențe au dat dovadă apostolii.

Convorbire

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit? De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

„Ține mintea în iad și nu deznădăjdui!” – nădejde pentru o lume cufundată în păcat și izolare

Deși suntem căzuți în abisul păcatelor, nu trebuie să deznădăjduim niciodată. Mila lui Dumnezeu este mai mare decât mulţimea răutăţilor noastre şi, dacă El vede gândul nostru bun şi intenţia de pocăinţă şi de întoarcere, ca un Tată Bun şi Iubitor, El iese în întâmpinarea noastră şi ne poartă pe braţele Sale către casa noastră şi casa Sa – Împărăţia Cerurilor.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Cum să postim cu folos

„Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte care se feresc de cele oprite.”

Pagini