deznădejde

Sfinții care ne veghează – prietenia lor ne schimbă viața pentru totdeauna

Prin smerenia sa, sfântul trece aproape neobservat, dar el se face totdeauna prezent când e nevoie de sprijin, de mângâiere, de încurajare. El rămâne alături de cel pe care toți l-au părăsit. Pentru el, nici o greutate nu este de netrecut, nici o piedică de neînvins, când e vorba de a scoate pe cineva dintr-o situație disperată.

Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de griji

Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?”. Așadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârșim lucrarea dată nouă și să nu ne îngrijim de tot ce va veni și de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.

Chemați-o mereu cu credință pe Împărăteasa Cerurilor!

Amintiți-vă că aveți în Ceruri o Maică, pe Împărăteasa Cerurilor, care vă vede, vă aude și știe toate mișcările sufletului vostru.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

Nu Dumnezeu are trebuință de virtuțile noastre

„O spun din experiență: tot ce am, am de la har. «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc» (Psalmul 126, 1). Pe toate le dă Hristos.”

Roagă-te și-ți vei regăsi bucuria de-a trăi

Bun lucru este a se ruga creștinul întotdeauna, precum zice Domnul și Apostolul: „Neîncetat să vă rugați”, adică noaptea și ziua și în tot ceasul.

(Video) Două învățăminte care ne-au rămas de la Maica Siluana Vlad

Părintele Constantin Sturzu a povestit, în cadrul emisiunii „Întreabă preotul” de marți, 8 iunie, care sunt cele două învățături pe care le cultiva Schimonahia Siluana Vlad.

Sfântul Marcelin – drumul de la cădere la sfinţenie

Cu toţii avem în viaţa noastră momente de cădere. Din nădejde, din speranţă, uneori chiar şi din credinţă. Niciodată să nu spui niciodată, pentru că nu ştii ce îţi rezervă viaţa şi cât de vulnerabil eşti în faţa încercării.

Trebuie cândva să ne vedem pe noi înșine la modul foarte serios

Să nu ne rușinăm, să nu ne temem, să nu ne fie frică să ne expunem, ca să putem fi ajutați. Să nu începem iarăși să ne comparăm cu cei mai răi. Să încetăm să considerăm că nici un duhovnic nu este în stare și destul de vrednic să ne asculte.

Adu-ți aminte de ziua Judecății!

O, suflete al meu, a ajuns sfârșitul mândriei și al nebuniei tale și al trupeștilor dulceți, pe care le-ai iubit și le-ai dorit mai mult decât pe Dumnezeu. Unde sunteți acum? Ce v-ați făcut plăcerile și desfătările mele? Ce folos mi-ați dat?

Pagini