deznădejde

Sfântul Marcelin – drumul de la cădere la sfinţenie

Cu toţii avem în viaţa noastră momente de cădere. Din nădejde, din speranţă, uneori chiar şi din credinţă. Niciodată să nu spui niciodată, pentru că nu ştii ce îţi rezervă viaţa şi cât de vulnerabil eşti în faţa încercării.

Departe de noi orice deznădejde!

Să mulțumim lui Dumnezeu că avem tovărășia Lui, întărirea Lui, mângâierea și binecuvântarea Lui. Suntem norocoși că avem un așa de bun Dumnezeu. Să ne iubim și vrăjmașii, precum și pe binefăcătorii noștri, și vom afla o extraordinară odihnă în inimile noastre. Să ne amintim des de crucea lui Hristos, vremelnicia vieții, viața veșnică și ne vom echilibra și ne vom liniști neînchipuit de mult. Departe de noi orice deznădejde.

Omul de astăzi nu mai vrea să aibă îndatoriri și responsabilități

Cei sensibili, cei timizi, cei cinstiți, cei politicoși nu au loc într-o lume centrată pe individualism și putere. Nu suntem nemuritori pe pământ. Suntem oaspeți pe pământ, călători și vremelnici. În lumea aceasta existăm ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Eșecul acestei cunoștințe esențiale cu Dumnezeu constituie cea mai mare tragedie a omului. Întâlnirea omului cu Dumnezeu îi va da împlinire și absolută bucurie.

Începuturile ascetice ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat

Când copilul a ajuns la mănăstire singur, era cu adevărat străină priveliște și vrednică de milă. Cine nu s-ar uimi văzând un copil de șase ani, umblând prin asemenea munți, neavând nici o călăuză văzută? Era tot roșu la față, cu ochi frumoși, potrivit cu cele scrise, și cu un chip plin de bunăcuviință[2], vorbind limpede, gata fiind să vorbească, având răspunsuri plăcute, cuvânt cu pricepere multă și desăvârșită înțelepciune, fiindcă era plin de harul dumnezeiesc, pentru aceea și vorbea cuvinte dumnezeiești.

Sfântul Ierarh Nicolae ajută la îndreptarea unui hoț

Cel care a furat s-a umflat în noaptea aceea din cap până în picioare, că puțin a lipsit să nu i se dezrădăcineze și unghiile și pântecele să i se crape. În multă confuzie fiind și multă îngrijorare, apărându-i sfântul, zice către el: „De te-ai fi săturat, o, nenorocitule, să furi ale mele, dar pentru ce ai luat și pe cele ale monahului și acela acum ca un băietan bate căruntețile mele și încă mă amenință să mă mai bată?”. Iar acela: „Sfinte al lui Dumnezeu, dau îndărăt toate, numai miluiește-mă!” și se duce la locul în care a ascuns cele furate și le aduce pe toate în biserica Sfântului Nicolae.

Puterea învierii lui Hristos

Nu întâlnim și în zilele noastre evenimente care nu-și găsesc explicație, încercări care ne sfâșie sufletul, ab­surdități misterioase, probleme irezolvabile, în urma cărora ajungem să ne închipuim că soarele s-a stins și că luna nu mai dă lumină?

Lepădările de la botez – războiul este declarat, iar miza-i viața veșnică

A te lepăda de satana nu înseamnă doar a respinge o ființă mitologică în a cărei existență nici nu se mai crede. Înseamnă a respinge toată această concepție despre lume, plină de suficiență și de deznădejde.

Sfinți și părinți vorbesc despre Sfânta Maria Egipteanca

E cu putinţă corectarea unei vieţi greşite. Vârsta nepriceperii pune păcatul ca sens al vieţii sale. Dumnezeu te aduce la cale, la sens.

Smerenia adevărată aduce nădejde

Smerenia adevărată aduce nădejde, iar nu deznădejde. Egoismul aduce deznădejde, fiindcă cel egoist se încrede în el însuși, pe când cel smerit nădăjduiește în mila lui Dumnezeu.

Să ne spovedim cu nădejde în iertarea și iubirea lui Dumnezeu

Să fie spovedania noastră cu nădejde bună, cum că ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznădejde, precum a făcut Cain, zicând „Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie” (Facerea 4, 13). Asemenea și Iuda, măcar că s-a mărturisit înaintea arhiereilor că a vândut sânge nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, că era cu deznădejde.

Pagini