„A făcut un act de umilință într-o biserică și s-a simțit dintr-odată mai bine. Credința, revenindu-i, i-a adus două daruri neașteptate: bucuria, libertatea spiritului.” ( A. Frossart- Dumnezeu există, eu L-am întâlnit)

Între lume și Împărăția lui Dumnezeu stă un act de umilință. Îl veți găsi, mai mult sau mai puțin vizibil, în inima tuturor Tainelor Bisericii și a termenilor ei fundamentali. 
Un act de umilință ne desparte și de o zi bună în această dimineață. Dacă pe parcursul zilei veți simți o întoarcere a sufletului în noapte, adică tristețe, mâhnire ori altă stare din spectrul deznădejdii, nu înseamnă că v-a scăzut nivelul stimei de sine, ci al prețuirii Împărăției lui Dumnezeu. Semn de intoxicare cu plumbul sufletesc al acestei lumi, mina în care trăim și muncim până ne devine mormânt... Un act de umilință va curăța plămânii nădejdii noastre, ce se vor umple din nou, cu oxigenul spiritual al Împărăței, Care e „pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17).