duhovnicesc

Inima, centrul tuturor puterilor firești ale omului

Inima este centrul suprafiresc, adică centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Sfântului Duh și al tuturor faptelor bune, care își au sediul tot în inimă.

Dacă avem dragoste, pe toate le avem

Dragostea te face să rabzi boala și chiar să-ți fie dragă, pentru că te curăță de toate murdăriile. Și dacă ai dragoste pentru Hristos, rabzi totul: și ocări, și batjocură...

Cum să prăznuim duhovnicește sărbătorile?

Cel ce în zi de sărbătoare și de praznic mare lasă lucrul din mâinile sale și în biserică ascultă dumnezeiasca slujbă cu evlavie și cu frică de Dumnezeu, unul ca acela duhovnicește prăznuiește.

„Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților și scrierile Părinților sunt lumina care împrăștie întunericul din suflet”

Te găsești într-­o cameră întunecată și dai din mâini pentru a împrăștia întunericul care, bineînțeles, nu dispare. Dacă deschizi fereastra și lumina intră înăuntru, întunericul dispare. Așa și cu lectura.

Tăierea împrejur a lui Hristos și primirea Numelui

Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârșirea noii creații, a noii tăieri împrejur duhovnicești.

Singurul mijloc fără de greș pentru a ne mântui: urmarea neabătută a învățăturii Sfinților Părinți

V-ați convins că singurul mijloc fără de greș de a ne mântui este urmarea neabătută a învățăturii Sfinților Părinți însoțită de respingerea hotărâtă a oricărei învățături străine, chiar de la propriile raționamente, atâta timp cât rațiunea nu este vindecată de boala sa și nu devine duhovnicească din trupească și sufletească ce este.

Când ceilalți ne rănesc, Hristos mângâie inima noastră

Să ne întristăm nu pentru răul pe care ni-l pricinuieşte aproapele, ci pentru păcatele noastre, cu care Îl întristăm pe Dumnezeu. Păcatele Îl alungă pe Dumnezeu, pe când supărările pe care ni le pricinuiesc ceilalţi Îl aduc aproape de noi, ca să ne apere.

Caracterul oricărei personalități umane este definit prin partea spre care ea înclină

Dacă înclină spre partea duhului, omul va fi duhovnicesc; dacă înclină spre partea trupului, omul va fi trupesc. Duhul nu piere nici în cel trupesc, însă e înrobit și nu are niciun cuvânt de spus.

Dragostea adevărată este o permanentă căutare

Nu poți fi cu adevărat afectuos față de semenul tău dacă nu iubești în general toată creația. Dragostea adevărată nu are legătură cu animalitatea. Ea nu înseamnă cucerire, posedarea celuilalt, ci o permanentă căutare.

Omul, citind Scripturile, Îl cunoaște pe Dumnezeu

Trăim într-o lume pragmatică. Din orice demers omul dorește să câștige. Cel mai mare câștig, referitor la formarea lui duhovnicească, îl are omul citind Sfânta Scriptură.

Pagini