egoism

Egoismul, piedică în calea sporirii duhovnicești

Că vezi, ne spun Sfinţii Părinţi, o sfântă cruce dacă ai făcut-o cu frica lui Dumnezeu şi cu smerita cugetare, e scrisă în ceruri.

Mândria, cea mai puternică armă a celui rău

Dacă reuşeşte ispititorul să bage în sufletul fiecăruia dintre noi egoismul, de-acuma se dă la o parte, căci toate cele rele le faci tu singur.

„De ce eu, de ce mie...?”

„Mă mir că, trecând prin tot ce-am trecut, încă suntem în viață și întregi la minte!”, îmi mărturisește direct o prietenă dragă. Da, frate, unii parcă trec prin exagerat mai multe necazuri și nenorociri decât alții!

Uşor, foarte uşor poate Hristos să ne dea tot ceea ce dorim!

Iată taina: să nu vă puneţi deloc în minte să cereţi un anumit lucru. Secretul este să cereţi unirea voastră cu Hristos în chip dezinteresat, fără să spuneţi: „Dă-mi asta, dă-mi-o pe cealată…”. Este de-ajuns să spunem „Doamne Iisuse, miluieşte-mă!”. Hristos ni le va da pe toate din belşug. Însă când există fie şi cât de puţin egoism, nu se face nimic.

Familia – o şcoală de jertfă și de iubire

Egoismul e un duşman periculos. Când într-un cuplu căsătorit unul nu vrea să cedeze celuilalt în nimic, se ajunge ca fiecare să-și păstreze în chip bolnăvicios propriul orgoliu. Dacă unul nesocoteşte permanent momentele în care are de făcut ceva pentru familie, atunci familia se va nărui încetul cu încetul. Dacă cuplurile lasă cu uşurinţă loc mâniei şi nu pot trăi în pace cu rudele apropiate, atunci apare nefericirea – iar copiii absorb exemplul cel rău. Cât de greu este să creştem copii prin propriul nostru exemplu!

Să vă rugaţi cu iubire, ca să stingeți astfel împotrivirea

Când împlineşti cuvintele lui Dumnezeu şi nu ai mustrări de conştiinţă, şi ai pace şi săvârşeşti fapte bune, intri în rugăciune lin, fără să-ţi dai seama. Apoi aştepţi simplu, încet-încet, până vine harul.

Religia creştină îl preschimbă şi îl tămăduieşte pe om

Dacă cineva nu înţelege adâncimea religiei şi nu o trăieşte, religia sfârşeşte prin a deveni boală, şi încă una înfricoşătoare. Atât de înfricoşătoare, încât omul îşi pierde stăpânirea propriilor fapte, devine nehotărât şi slab, este plin de chinuri şi de frământări, şi este purtat de duhul cel rău. 

Dacă copilul nu primeşte suficientă dragoste, sufletul lui se ofileşte

Dragostea nu este însă o emoţie confortabilă. Ea presupune grijă, răspundere, înţelepciune în relaţiile cu copilul. Ea este inseparabilă de severitate, exigenţă şi insistenţă în educarea lui. 

Dacă posteşte, omul devine blând ca un mieluşel

Uneori chiar şi fiarele sălbatice sunt îmblânzite şi smerite de post. Vezi, atunci când le este foame, se apropie de om să le miluiască, pentru că din instinct simt că de nu vor mânca vor muri.

A învăţa să împartă cu alții poate fi o sarcină dificilă pentru copil

A învăţa să împarţi cu alţii este o sar­cină dificilă a copilăriei.

Pagini