egoism

Postul, „primăvara duhovnicească a sufletelor” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Credinciosul care postește trebuie să înceteze să-și mai hrănească egoismul, gândindu-se mai mult la Dumnezeu (mai ales printr-o rugăciune mai deasă și mai stăruitoare) și la aproapele (făcând milostenie, acordându-i acestuia ajutor material, psihologic și spiritual, rugându-se mai mult pentru el...).

Viața în mănăstire este rânduită după modelul vieții lui Hristos

Pe cei „trei uriași ai patimilor” ‒ cum sunt numiți în mărturisirea patristică ‒ i-a înfruntat și i-a biruit Domnul în pustie după Botezul Lui și ne-a predat și nouă tainele acestei lupte. Prin împreună-lucrarea harului Duhului Sfânt și prin buna dispoziție a omului, înaintând monahul în imitarea Domnului nostru Iisus, începe lupta împotriva acestor rele cuprinzătoare, începând cu iubirea de sine. Și iată de ce: Orice este și se numește patimă și poftă nu reprezintă nevoi raționale ale unei trebuințe naturale, ci porniri iraționale.

Ce facem când, după nuntă, descoperim toate defectele celuilalt?

Să învăţăm să spunem ce ne doare, să spunem „nu” când nu vrem să acceptăm un abuz, să cer­tăm cu dragoste şi rugăciune, să cerem sfat şi învăţă­tură, să iertăm mult, să ne rugăm mult, să nu judecăm, să nu ne răzbunăm şi aşa vei putea să-l redescoperi în acest om „rău” pe „minunatul” de care ai fost îndrăgostită, iar el să te vadă şi să dorească să fie cu tine. Faptul că la supărare ne spunem cuvinte grele şi ne rănim, asta ne face să nu ne mai vedem unul pe altul.

A te lepăda de sine nu înseamnă a-ți nega personalitatea

Dumnezeu nu vrea în niciun caz să fie urmat de oameni lipsiți de personalitate, de oameni lipsiți de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să știe ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac.
A te ruga singur şi pentru sine este întocmai cu a mânca de unul singur, fără să-ţi pese de foamea altor oameni.

Care sunt simptomele slavei deșarte?

Simptomele slavei deșarte sunt următoarele: nesuferirea reproșuri­lor, setea de laude, căutarea căilor ușoare, orientarea continuă după alții: „Ce o să spună cutare și cutare? Cum o să li se pară asta? Ce o să creadă?”.

Flecăreala: al doilea pas în dezvoltarea mândriei

Flecăreala este simptomul lipsei de modestie.

În căsătorie dragostea este elementul central și esențial

Vine Dumnezeu să binecuvinteze unirea a două persoane. Să le unească pentru toată viața. Să le ajute să se golească, să deșerte existența de egoism și de mândrie ca să primească în ei o altă persoană și să reușească să o iubească, să o pună pe primul loc în inima lor, biruind iubirea de sine și individualismul lor.

Căsătoria sau celibatul – modalități de trăire a Evangheliei

După cum căsătoria creştină implică sacrificii, rânduirea familiei cu responsabilitate, dedicare şi maturitate, tot aşa şi celibatul creştin este de negândit în lipsa rugăciunii, a postului, a ascultării, a smereniei, a facerii de bine şi a efortului ascetic susţinut.

Viața omului recunoscător este ca un cer infinit

Cât de recunoscători trebuie să fim Lui Dumnezeu, că ne-a vorbit odată, ne-a binecuvântat și ne-a scos din lumea nestatornică!

Pagini