egoism

Singurătatea Sfântului Onufrie

A te potrivi cu cineva înseamnă a sta față în față cu propria ta imagine. În singurătate, omul caută potrivirea cu Dumnezeu.

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

Egoismul – boală a sufletului

Totuși, trista situație în care ne aflăm nu trebuie să ne ducă la deznădejde. Dumnezeu ne-a lăsat medici și medicamente duhovnicești care pot, prin darul Duhului Sfânt, să dezrădăcineze cu desăvârșire acest egoism.

Egoismul ne scufundă în iad

Este nevoie de o lucrare mai adâncă, mai esențială și mai fierbinte ca să poată cineva simți desăvârșirea. Simțirea sănătoasă și smerită a nimicniciei noastre ne înalță la Dumnezeu. Egoismul ne scufundă în iad.

Care sunt semnele dependenței în dragoste?

Omul dependent se așteaptă ca „dragostea” lui să-l facă fericit. În realitate, nimeni în afară de tine însuți nu te poate face fericit sau nefericit. De fapt, omul dependent nu-și găsește fericirea în relația de cuplu. În cea mai mare parte a timpului îl chinuie neliniștea, temerile, îndoielile, gelozia, ciuda față de omul „iubit”. După cum îl arată numele, el depinde de fiecare privire a celui „iubit”, de fiecare cuvânt, de tonul lui.

Consecințe ale călăuzirii spre îndumnezeire – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Atunci când „eul” nostru îl întâlneşte pe „Tu” al lui Dumnezeu şi pe „dumneata” al fratelui nostru, atunci începem să ne vedem eul nostru pierdut. Căci, în lăuntrul comuniunii în îndumnezeirea pentru care am fost plămădiţi, suntem în măsură să ne deschidem pentru a comunica, pentru a ne aprecia cu adevărat unii pe alţii... şi nu numai în chip egoist.

„Am deschis inimioara copilului și înăuntru L-am găsit pe Hristos!” ‒ mărturia unui chirurg cardiolog

Lacrimi curgeau din ochii chirurgului cardiolog. Însă ideile lui împotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, reacționau înăuntrul lui: „Ai creat această făptură, ai creat această inimă. Este condamnat fără speranță să moară în câteva luni... De ce? De ce?!”.

Provocările relației cu părinții cărora le este greu să admită maturizarea propriilor copii

Am putea constata că simple amănunte – cum ar fi vorbitul tare la telefon, datul televizorului la maximum, obiceiurile alimentare diferite – repetate în timp, creează o stare de iritare reciprocă, o permanentă confruntare pentru impunerea propriilor obiceiuri şi par să intre în contradicţie cu afecţiunea dintre părinte și copilul ajuns adult, afecțiune de care ambii erau atât de siguri până în prezent.

Relaţiile toxice – o capcană din care poţi ieşi

Oamenii interacţionează unii cu alţii în cadrul relaţiilor sociale pentru a-şi împlini nevoi precum cea de recunoaştere, de comunicare, de întrajutorare, de apartenenţă. Facem anumite gesturi în relaţia cu ceilalţi – oferim ajutor, atenţie, apreciere – în speranţa de a primi aceleaşi lucruri în schimb. Deşi pare o perspectivă pragmatică, lipsită de valoare umană, aceasta nu este în mod automat o viziune negativă.

Cum să dobândim cinste și mărire?

Cu cât căutăm să ne țină minte oamenii, cu atât ei ne uită. Nimeni nu este cinstit atât, nici slăvit, ca cel ce fuge de slavă și urăște cinstea. Nimeni nu este mai bogat decât acela care în sărăcie mulțumește Domnului.

Pagini