familie
 

Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!

Este o mare greşeală să te căsătoreşti numai pentru plăcere. Aceasta se termină repede. O lună de miere şi apoi o viaţă de amar! Trebuie să vă gândiţi puţin, şi unul, şi altul: „Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!”.

Unde greşesc femeile, în relația cu soții lor?

Odată căsătoriţi, inima fiecăruia are nevoie să se întoarcă, dinspre familia care l-a născut, către noua familie pe care tocmai a format-o. Familia pe care Domnul a binecuvântat-o prin Taina Cununiei devine cea mai importantă în viaţa noastră. Ce înseamnă asta, aplicat în viaţa de zi cu zi? Înseamnă a înţelege, în primul rând, faptul că este firesc ca soţul ori soţia să fi învăţat să facă un lucru în alt fel decât am fost învăţaţi noi de către părinţii noştri. A fi deschişi la a primi „bagajul” celuilalt, a le pune împreună şi a alege ce e mai potrivit pentru cuplul pe care vrem, să-l formăm.

Duhovnicul trebuie să aibă bunătatea unui părinte faţă de copilul său

Biserica noastră a rânduit ca preoţii să fie căsătoriţi, să aibă familie, pentru că păstoresc familii. Atunci, având sentimentul de părinte, sentimentul de tată, îl poate lărgi şi asupra altora. Şi e dator să facă lucrul acesta, dat fiind faptul că e părinte. Deci, nu-i numai un fel de judecător, un fel de străin la care vine cineva şi îi spune anumite lucruri, îi încredinţează anumite lucruri şi el dă o sentinţă.

Rolul părinților în relația de prietenie între frați

Pentru ca relaţiile prieteneşti din propria noastră casă să fie profunde, sincere şi calde, trebuie să fie formate de părinţi, care ajută sufletele să se apropie. Nu este pe lume prietenie mai curată, mai bogată şi mai roditoare decât în familie, dacă dezvoltarea acestei prietenii este direcţionată aşa cum trebuie.

Ce se întâmplă când într-o familie s-a născut primul copil

Viaţa dobândeşte dintr-o dată un sens nou, mai profund. În braţele lor a fost pusă o povară sfântă, o viaţă nemuritoare, pe care li s-a dat s-o păzească - şi aceasta sădeşte în părinţi simţul răspunderii, îi face să mediteze.

(Video) Iubirea - piatra de temelie a familiei

Copiii simt tot, simt şi părăsirea harului dumnezeiesc din familie. Rămâne doar forma, lipsită de conţinut, sarea care şi-a pierdut puterea. Să ne străduim deci, să păstrăm dragostea şi respectul copiilor.

Cel mai frumos cadou la aniversarea căsătoriei ‒ libertatea de a alege

La sfârșit, surprins într-un mod plăcut, îi spune soției sale: „Da, înțeleg acum de ce m-ai adus aici, adaugă medicul. Și trebuie să-ți mărturisesc, Ellisa, că ai ales cel mai bun cadou pentru aniversarea căsătoriei noastre”.

Cum percep copiii enervarea părinților?

De obicei, amintirile vârstei preșcolare se șterg din memorie. Copilul crește, devine adolescent, intră în lume și evaluează alte familii, comparându-le cu a sa. Totuși, răbufnirile mânioase ce se țin lanț pot duce la apariția unei fisuri adânci între părinți și copii, ceea ce pe viitor prezintă riscul unei înstrăinări reciproce semnificative.

Nu toţi se vor salva în mănăstire şi nu toţi din lume se vor pierde

Calea ta este să trăieşti în lume şi să creşti copii. Nu toţi se vor salva în mănăstire şi nu toţi vor muri din lume. Să trăieşti cinstit şi cu frica lui Dumnezeu, să te rogi la Maica Domnului şi te va ajuta să te mântuieşti.

Protosinghelul Vichentie Mălău, duhovnicul intrat în mănăstire la vârsta de 7 ani

În anul 1894, când avea numai 7 ani, părinţii săi au intrat în viaţa monahală, împreună cu cei trei copii. Tatăl cu fiul Vasile s-au dus la Mănăstirea Secu, iar mama cu două fete s-au dus la Mănăstirea Văratec. În anul 1895, tatăl cu feciorul pleacă la Sfântul Munte. Acolo, în şcoala monahismului ortodox, au petrecut în aspră nevoinţă unsprezece ani, formându-se duhovniceşte lângă cei mai buni călugări athoniţi.

Pagini