Împărăția cerurilor

Vrem binele cel mare – dar uităm să facem binele cel mic

Oamenii pot coexista înţelegându-se fără cel mai mare bine – însă fără cel mai mic nu pot exista. Umanitatea piere nu dintr-o lipsă a binelui celui mai mare, ci dintr-o insuficienţă a acestui simplu bine, care pare mai puţin important. Cel mai mare bine nu este mai mult decât un acoperiş aşezat pe zidurile de cărămidă ale binelui celui mai mic.

Fericiţi sunt cei care îşi păstrează trupul curat!

Numele fecioriei este curăţie şi uşurare trupului, bună mireasmă şi cort purtător de Dumnezeu.

Calea către Împărăția Cerească este strâmtă și spinoasă

Dacă nu vom răbda necazurile, și chiar dacă le vom răbda, dar cu cârtire, cu mânie, cu supărare și cu ceartă, ce răbdare este aceasta? Este numai înrădăcinarea în noi a răutății, a mâniei, iar de aici vine mândria.

Toate s-au întâmplat ca să mântuiască Domnul Hristos lumea aceasta

„Așa a iubit Dumnezeu lumea aceasta încât pe Fiul Său Unul Născut L-a dat ca oricine care crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”, citim în Sfânta Evanghelie de la Ioan.

Unui student care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul

Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără fățărnicie: „Puterea mea este neputincioasă, înțelegerea mea nevolnică, voința mea șovăielnică – Doamne, ajută-mi!”.

Scrisoare de la o familie împlinită

Eu și soțul meu ne străduim să devenim mai buni şi credem cu desăvârşire că vom trăi uniţi nu numai în viaţa prezentă, dar şi în cea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită. Utopii şi iluzii?! Pentru alţii, poate. Dar pentru noi asta este o realitate vie.

Viața liturgică anticipează unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții în Împărăția Cerurilor

La biserică, credincioșii nu se uită niciodată la ceas, deoarece atunci când își dăruiesc timpul lui Dumnezeu, au la dispoziție „tot timpul din lume” și, după cum spune un proverb francez, „nu ții socoteală de cât cheltuiești pentru cel pe care-l iubești” («quand on aime, on ne compte pas»). Participând mai des și mai mult la viața liturgică, credincioșii trăiesc mai mult și mai des împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, sunt pătrunși mai mult de modul lor de viață și de virtuțile lor, se aseamănă din ce în ce mai mult cu ei și se unesc cu ei tot mai mult, anticipând astfel viețuirea comună din Împărăția Cerurilor, unde unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții va fi desăvârșită.
Întreaga Liturghie este o manifestare a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Pomenește-ne întru Împărăția Ta!

A fi pomenit de Dumnezeu presupune a ne alătura Lui în Împărăția Sa. A fi pomenit de Dumnezeu presupune a ne alătura sfinților și îngerilor în rai. A fi pomenit de Dumnezeu presupune a auzi în Ziua Judecății cuvintele: „Bine, slugă bună şi credincioasă” (Matei 25, 21). A fi pomenit de Dumnezeu presupune a ne avea numele scrise în Cartea Vieții (Apocalipsa 20, 12).

Ioan Iacob Hozevitul – rămas orfan, crescut de bunica văduvă și ajuns sfânt

„Dragul meu, tu nu ştii durerea din casa noastră. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat când tu aveai numai şase luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Cer demult. Fiind văduvă, voiam să mă duc la mănăstire dar, văzând că ai rămas orfan de părinţi, am renunţat ca să te cresc pe tine.”

Pagini