Împărăția cerurilor
 

Să lăsăm copiii să-L cunoască pe Hristos

Dumneavoastră aţi dori pentru copii o educaţie aparte, care să-i apere de bolile şi smintelile contemporane. Dar El a zis: „De nu vă veţi întoarce şi să vă faceţi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”. Aşadar, Hristos arată apăsat că este mai mare nevoie să fie educaţi cei mai în vârstă, decât copiii.

Viața liturgică anticipează unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții în Împărăția Cerurilor

La biserică, credincioșii nu se uită niciodată la ceas, deoarece atunci când își dăruiesc timpul lui Dumnezeu, au la dispoziție „tot timpul din lume” și, după cum spune un proverb francez, „nu ții socoteală de cât cheltuiești pentru cel pe care-l iubești” («quand on aime, on ne compte pas»). Participând mai des și mai mult la viața liturgică, credincioșii trăiesc mai mult și mai des împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, sunt pătrunși mai mult de modul lor de viață și de virtuțile lor, se aseamănă din ce în ce mai mult cu ei și se unesc cu ei tot mai mult, anticipând astfel viețuirea comună din Împărăția Cerurilor, unde unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții va fi desăvârșită.

La vremea Judecății, se vor arăta cer nou și pământ nou ‒ vedenia Sfântului Vasile cel Nou

Atât de mare era frumusețea și măreția în care s-a îmbrăcat pământul acela minunat în înflorirea pomilor acelora minunați și a ierbii aceleia preadesfătate, pe care ochiul nu a văzut-o, cum s-a spus, și urechea nu a auzit-o și la inima omului nu s-a suit, încât, uimit fiind cu totul de atâta măreție și strălucire, am îndrăznit și am zis către îngerul acela dumnezeiesc care mă călăuzea: „Doamne al meu, care este Împărăția cerurilor despre care am auzit adeseori din dogmele dumnezeiești și bisericești și din Însăși Sfânta și Preacurata Evanghelie, că este minunată și fără de asemănare mai presus decât orice împărăție pământească? Oare nu cumva este aceasta care se arată înaintea ochilor noștri, care este fără de asemănare și necuprinsă prin frumusețe și măreție?”

Dumnezeu ne vrea cu inimă de copil

Să-ţi aminteşti că atunci când vorbeşti din inima ta copilăreşte eşti adevărat. Atunci eşti un fiu binecuvântat al Împărăţiei Cerurilor, şi nu când vorbeşte „cel mare”, care a gustat deplin din fructul păcatului. Să fii aşa cum erau Adam şi Eva înainte de cădere şi cum erau legăturile lumii cu Dumnezeu întru începuturi.

Căsătoria ‒ uniți nu doar unul cu celălalt, ci și cu Veșnicia

Un creştin este chemat ‒ încă din această lume ‒ să trăiască viaţa cea nouă, să devină cetăţean al Împărăţiei; şi poate face aceasta în cadrul căsătoriei. Este o unire unică a două fiinţe îndrăgostite, a două fiinţe care pot transcende propria lor umanitate şi, astfel, pot fi unite nu numai „una cu cealaltă”, ci şi „în Hristos”.

Care este rolul Fericirilor în cadrul unei slujbe de înmormântare?

Biserica îi întărește prin Fericiri pe credincioșii participanți la slujba de înmormântare, sădindu-le în suflet nădejdea, în primul rând, că cel adormit nu merge în mormânt, ci în cer, însoțit de rugăciunile Bisericii, unde va fi răsplătit, iar cei prezenți învață să nu se întristeze „ca toți cei care nu au nădejde” în Dumnezeu, „pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”, la venirea Domnului.

La ce se referă cuvintele: „Sus să avem inimile”?

La El să avem inimile! El ne-a zidit, prin darul Lui suntem mântuiți și prin împărtășirea Sfântului Duh iau ființă mereu în scurgerea vremii cerul și pământul nou al Împărăției lui Dumnezeu.

Copilaşul vostru vă va uni!

Nu vă certaţi în faţa copilului, fiindcă-l traumatizaţi sufleteşte. Luaţi exemplu de la nevinovăţia lui. Nu-l târâţi în certurile voastre! Lăsaţi-l să vă ia de mână şi să vă tragă unul lângă altul – el, la mijloc, şi voi, de-a dreapta şi de-a stânga lui, mână în mână. Aşa să mergeţi înainte, toţi trei împreună!

Ce este Sfânta Proscomidie?

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii. În Liturghier ea are forma și întinderea unei adevărate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formulă de binecuvântare la început și cu una de încheiere.

Să-i arăți din plin soției iubirea ta

„Te-am ales pe tine pentru caracterul, cumințenia, blândețea și înțelepciunea ta. Căci am învățat să nesocotesc bogăția ca pe ceva zadarnic.”

Pagini