Împărăția cerurilor

Care este rolul Fericirilor în cadrul unei slujbe de înmormântare?

Biserica îi întărește prin Fericiri pe credincioșii participanți la slujba de înmormântare, sădindu-le în suflet nădejdea, în primul rând, că cel adormit nu merge în mormânt, ci în cer, însoțit de rugăciunile Bisericii, unde va fi răsplătit, iar cei prezenți învață să nu se întristeze „ca toți cei care nu au nădejde” în Dumnezeu, „pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”, la venirea Domnului.

Fără antrenamente, nimeni nu pătrunde în Împărăția Cerurilor

Meseriașul ia un material foarte dur, îl vâră în foc, apoi îl scoate de acolo și-l bate cu barosul, și iarăși îl pune în foc până ce devine mlă­dios și abia după aceea îl transformă într-un vas prețios, folositor stăpânului său.

De vei greși doar cu un picior

Precum o pasăre, chiar dacă nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus lațul, așa și noi, prin viață și prin credința cea rea, cădem în stăpânirea diavolului.

Smerirea noastră e esențială dacă vrem să păstrăm o dispoziție autentic creștină

Dacă, asemenea apostolilor, recunoaștem măreția chemării noastre în Hristos – adică a alegerii noastre în el, înainte de crearea lumii pentru „a primi înfierea” (Galateni 4, 5) – aceasta ne face smeriți, nu mândri.

Bogat este omul care a agonisit rugăciunea, postul, milostenia şi dragostea

Fericiţi cei ce merg pe această cale, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor!

Omul este desăvârșit liber să se îmbete cu ce vrea

Voia noastră, încăpățânarea noastră, patima noastră, păcatul sunt o beție mai rea decât cel mai tare vin. Mă las fără grijă în voia acestor beții și sunt rezervat când vine vorba de descoperirea Duhului Sfânt în viața mea. Dacă nu ne îmbătăm de Mângâietorul, ne vom îmbăta în chip de nemângâiat de demon și de feluritele lui uneltiri și meșteșugiri.

Să iubești și să fii iubit – în căutarea Fericirilor

Numai din iubirea de Dumnezeu ucenicii au primit să lase totul pentru a-I urma lui Iisus. Doar prin virtutea acestei iubiri au primit ei harul de a deveni liberi faţă de ademenirile lumii, faţă de voinţa de posesie, de putere şi de plăcere pentru bunătăţile veacului acesta. Numai prin recunoaşterea a ceea ce este, a Celui care este Calea, Adevărul şi Viaţa au devenit liberi. Liberi pentru a iubi, a iubi pentru a cunoaşte cu adevărat.

Pocăința – calea spre Împărăția Cerurilor

Duminica aceasta, prima după Botezul Domnului, Sfinții Părinți au rânduit să se citească în biserici pericopa evanghelică de la Matei în care se relatează începutul activității publice a Mântuitorului (Matei 4, 12-17). Vedem aici că primele cuvinte pe care le-a spus Hristos la începutul activităţii Sale de predicare a Evangheliei mântuirii au fost acestea: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4,17). Așadar, putem înțelege de aici că fără pocăinţă nu putem avea viaţă înnoitoare, mântuire, intrare în Împărăţia cerurilor.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul – icoană rusească

Trăsăturile fizice ale Sfântului Proroc Ioan prind contur în imaginea unui chip ascetic, de propovăduitor al pocăinței. Barba îi este zburlită, iar părul lung îi cade peste umeri. Îmbrăcămintea Sfântului Ioan este din păr de cămilă, peste care poartă un veșmânt închis la culoare. Toate aceste trăsături îl caracterizează ca fiind un om al pustiei, fiind prototipul marilor anahoreți creștini.

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – Cearta nu ne este de nici un folos!

Nu este bine şi creştineşte să-ţi pierzi timpul în discuţii care duc la ceartă şi dezbinare. Acela este biruitor în discuţii care la început se pare că este biruit, dar până la urmă reuşeşte să rămână în pace şi dragoste cu acela cu care nu se potriveşte în idei.

Pagini