Împărăția cerurilor

Ce semnifică ieșirea preotului cu Sfânta Evanghelie, în timpul Sfintei Liturghii?

Purtarea Evangheliei prin mijlocul credincioşilor şi aşezarea ei pe Sfânta Masă (simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu) exprimă întreaga lucrare mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Care S-a întrupat şi a venit în lume „ca să lumineze pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9).

Ce este Sfânta Proscomidie?

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii. În Liturghier ea are forma și întinderea unei adevărate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formulă de binecuvântare la început și cu una de încheiere.

Iartă-i pe toți și intră în Corabia mântuirii!

Noi mergem acolo unde avem unica posibilitate de mântuire a sufletului de la moartea veşnică. Pentru aceasta se cuvine să lăsăm toate gândurile şi grijile lumeşti. Însă, mai întâi, trebuie să ne împăcăm cu toţi semenii noştri şi să le iertăm greşelile faţă de noi, trebuie să ne rugăm pentru ei.

Mai bine mănânci pâine uscată, dar cu dragoste, decât bunătăți, dar cu vrajbă

Cel care iubește pe aproapele său în lumină petrece. Căci Dumnezeu dragoste este, iar frică nu este în dragoste. Drept aceea, de voieşte cineva să se mântuiască, fără de osteneală dragoste să aibă spre toţi. Dragostea nu face rău aproapelui. Mai bine este a mânca pâine uscată, dar cu dragoste, decât viţel gras, dar cu vrajbă!

Să uităm relele, așa cum uităm de bolile care trec

Când cel bolnav se tămăduieşte desăvârşit de boala lui, atunci nu-şi mai aduce aminte cu neplăcere de boala pe care a avut-o.

Care este rolul Fericirilor în cadrul unei slujbe de înmormântare?

Biserica îi întărește prin Fericiri pe credincioșii participanți la slujba de înmormântare, sădindu-le în suflet nădejdea, în primul rând, că cel adormit nu merge în mormânt, ci în cer, însoțit de rugăciunile Bisericii, unde va fi răsplătit, iar cei prezenți învață să nu se întristeze „ca toți cei care nu au nădejde” în Dumnezeu, „pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”, la venirea Domnului.

Dragostea nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt

Între oameni este foarte răspândită această boală a invidiei: ea fierbe în toţi. Ne invidiem unii pe alţii. Tot timpul ni se pare una sau alta, toţi ne dorim ceva mai grozav, mai bun, tot căutăm ceva pentru noi înşine.

Viața liturgică anticipează unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții în Împărăția Cerurilor

La biserică, credincioșii nu se uită niciodată la ceas, deoarece atunci când își dăruiesc timpul lui Dumnezeu, au la dispoziție „tot timpul din lume” și, după cum spune un proverb francez, „nu ții socoteală de cât cheltuiești pentru cel pe care-l iubești” («quand on aime, on ne compte pas»). Participând mai des și mai mult la viața liturgică, credincioșii trăiesc mai mult și mai des împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, sunt pătrunși mai mult de modul lor de viață și de virtuțile lor, se aseamănă din ce în ce mai mult cu ei și se unesc cu ei tot mai mult, anticipând astfel viețuirea comună din Împărăția Cerurilor, unde unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții va fi desăvârșită.

Iubirea e mai tare decât moartea

Soţii, dincolo de mormânt, sunt soţi îngereşti, însufleţiţi de iubirea cea mai curată și cerească pentru Domnul şi unul pentru altul.

Trăirea în Dumnezeu, scopul şi ţinta oricărui suflet credincios

Cu adevărat, iubirea este calea cea mai scurtă și mai presus de orice cale spre desăvârşire; printr-însa avem înlăuntrul nostru Împărăţia Cerurilor.

Pagini