„Intrarea mică” sau „Vohodul mic” constă în purtarea solemnă a Evangheliei de către diacon sau preot, prin mijlocul credincioșilor, intrarea în Sfântul Altar și așezarea acesteia pe Sfânta Masă. Uşile Sfântului Altar, care se deschid în timpul Antifonului III, simbolizează apropierea Împărăţiei Cerurilor către noi, căci în momentul acesta Împărăţia lui Dumnezeu stă înaintea noastră deschisă. Ieşirea preotului cu Evanghelia îl prezintă pe Însuşi Hristos, ce se descoperă lumii prin învăţătura Sa dumnezeiască (Sfântul Nicolae Cabasila, „Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii”).

Purtarea Evangheliei prin mijlocul credincioşilor şi aşezarea ei pe Sfânta Masă exprimă întreaga lucrare mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, care S-a întrupat şi a venit în lume „ca să lumineze pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a Se face cunoscut şi pentru a-L face cunoscut pe Tatăl („Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut” - Ioan 14, 7) şi a-i conduce astfel în Împărăţie.

Înainte ca preotul să rostească „Înțelepciune, drepți” din fața Sfintelor Uși, el binecuvintează cu mâna dreptă în semnul Sfintei Cruci intrarea în Sfântul Altar și zice: „Binecuvântată este intrarea sfinților Tăi, totdeauna acum și pururi și în vecii vecilor” - ce semnifică, pe de o parte, faptul că intrarea în Împărăția lui Dumnezeu și împreuna-slujire cu îngerii presupun sfințenia. Pe de altă parte, ea mai reprezintă intrarea din Vechiul Testament a arhiereului, o singură dată în Sfânta Sfintelor, iar Arhiereul acum este Însuși Hristos (Stefanos Anagnostopoulos, „Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii”).