înşelare

Nu te lăsa amăgit că vei face mâine ce n-ai făcut azi

Nu te lăsa amăgit, lucrătorule fără de minte, cu gândul că vei face mâine ce n-ai făcut azi, căci nu-ți va fi ție de ajuns o zi pentru a achita complet datoria pe care o ai față de Stăpânul ei.

Ce este înșelarea?

Cu toții suntem înșelați, cu toții suntem amăgiți, cu toții ne aflăm într-o stare mincinoasă, având nevoie să fim sloboziți de către adevăr; iar Adevărul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, 14-32). Să ne facem ai acestui Adevăr prin credința în El; să strigăm prin rugăciune către acest Adevăr – și El ne va scoate din prăpastia amăgirii de sine și a amăgirii de către demoni.

Ispita încrederii nesocotite în dumnezeieasca milostivire

„Nu te grăbi cu pocăinţa, îl îndeamnă vrăjmaşul, ai destulă vreme până la moarte! Nu ştii că Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv?” Grozavă înşelare! Dacă deznădejdea, care vine din neîncrederea în bunătatea lui Dumnezeu, este mare primejdie pentru mântuire, apoi încrederea nesocotită în dumnezeieasca milostivire este şi mai vinovată şi mai primejdioasă.

Ispitele ne călesc în lupta duhovnicească

Fără ispite, nimeni nu a ajuns la desăvârşire. În acest stadiu, când harul lui Dumnezeu se retrage, mulţi au căzut în înşelare. Iar aceasta se întâmplă pentru a ne face luptători încercaţi în război, iar nu să rămânem mereu prunci. Fiindcă Domnul vrea să devenim bărbaţi vrednici şi luptători curajoşi, în stare a păzi bogăţia Lui. 

Slava omenească este precum luna de pe cer

Lumea pe mulţi şi cu multe cinstiri ademenitoare i-a îmbogăţit, dar moartea năpraznic i-a lipsit de toate acestea.

Dacă demonii apar precum îngerii, cum poate cineva să distingă adevărul?

Părinţii Bisericii dau sfaturi în cuvinte esenţiale. De exemplu, ei spun să nu te încrezi dacă îţi apare cineva ca un înger de lumină. 

Aștepți răsplată pentru fapta cea bună? Te afli în înșelare!

În relaţiile cu fraţii şi surorile noastre în Hristos, dacă, la un moment dat, ceea ce facem pentru ei întru iubirea lui Hristos o considerăm ca devenind o datorie pe care aceia ar avea-o faţă de noi – și dacă suntem porniţi asupra lor pentru că  nu au „înapoiat” datoria pe care le-o impunem, suntem în înşelare. Căci, uneori, împrejurările sunt astfel. În timpul unei boli sau al unui doliu, de exemplu, aceşti fraţi sunt copleşiţi de necazuri imense şi dureroase. Astfel, ei nu mai sunt în stare să reacţioneze faţă de fapta noastră iniţială – dar asta nu înseamnă c-ar fi nerecunoscători.

Vai celor ce fac pe duhovnicul și omoară sufletele celor ce se mărturisesc!

Ai păcătuit? Simți povara păcatului? Ai mustrări de conștiință? Poartă de grijă ca să te ușurezi, poartă de grijă să înceteze mustrarea de conștiință.

Când lucrăm virtuțile, trebuie să fim atenți la ispite

Când diavolul se încredinţează că nu primim lesne păcatul însuşi, ci vede că ne păzim de desfrânare şi că întoarcem spatele lăcomiei, că urâm nedreptatea, că ocolim desfătările necuviincioase, că postim şi ne rugăm şi că ne îngrijim să facem milostenie, atunci plănuieşte alte şi alte şiretlicuri cu care să ne piardă întreaga comoară duhovnicească.

Cum facem deosebirea între harul de la Dumnezeu și înșelarea diavolului?

În această poziţie atât de fină şi de dificilă totodată, între Har şi înşelare, nevoitorul stă cu voinţa neînduplecată şi tare, „uitând cele ce sunt în urmă şi tinzând la cele dinainte” şi folosind ca singure şi preaputernice arme, lacrimile şi umilinţa, singurele care îi înfricoşează pe vrăjmaşi.

Pagini