Mi-am înșelat soțul. Îmi pare rău și mi-e rușine. Cum să-mi fac curaj să mă spovedesc?
Sunt căsătorită. Nu pot să zic că sunt cea mai fericită, dar îmi iubesc familia. În urmă cu câțiva ani, din cauza unui moment de rătăcire, mi-am înșelat soțul atât sufletește, cât și trupește. Bineînțeles că regret enorm și sunt conștientă că nimic nu va mai fi la fel. Conștiința nu-mi dă pace și nu pot trăi cu vina acesta. A trecut ceva timp. Nu s-a aflat nimic, dar eu nu pot să trec peste. În plus, nu am avut curajul să mă destăinui nimănui, știind că am săvârșit un păcat enorm în fața Domnului și în fața soțului. Sunt mai bine de trei ani în care nu m-am spovedit și nu m-am împărtășit din cauza rușinii și din cauza faptului că nu voi fi iertată. Vă rog din suflet să mă ajutați și să mă sfătuiți ce să fac. Simt o mare nevoie de împărtășanie.
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
E bine să vorbești despre alții atunci când te spovedești?
Pot să mă spovedesc la telefon?
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
Spovedania este calea împăcării cu Dumnezeu şi cu noi înşine. Este firesc să-ţi fie ruşine pentru faptele tale, dar asta nu trebuie să te oprească de la a merge la spovedanie. Ruşinea pe care o simţim atunci când ne spovedim păcatele ne va scăpa de ruşinea descoperirii păcatelor noastre înaintea tuturor oamenilor, la Judecata lui Dumnezeu. Ori ne ruşinăm înaintea duhovnicului, care este om ca noi, cu propriile neputinţe şi care ne înţelege căderea, ori ne rușinăm în faţa tuturor oamenilor, de rușine nu scăpăm – aşa că ne facem curaj şi mergem la spovedanie! Probabil că nu o să vă împărtăşească părintele chiar curând, dar să faceţi canonul pe care îl veţi primi, pentru că este balsam pentru sufletul rănit şi vă veţi împărtăşi atunci când se va rândui.
Domnul să vă lumineze!