Cum să mă vindec de patima tristeții
Atunci când adăpostim înăuntrul inimii noastre patima tristeții, o hrănim și-i dăm voie să crească, există riscul ca ea să ne copleșească și să ne învingă. De aceea, omul trebuie să se războiască şi să se vindece de patima tristeţii.
„O mare patimă care îl preocupă pe omul contemporan este patima tristeţii celei lumeşti. Din nefericire, ținem înăuntrul nostru tristeţea, o mângâiem până ne omoară. Omul trebuie să se războiască şi să se vindece de patima tristeţii.”
„Nimeni să nu asculte de gândurile sale, deoarece prin gânduri lucrează diavolul şi duhul satanic. Dacă omul va asculta de gândul său şi în cele mici, atunci diavolul va dobândi încet-încet putere şi stăpânire asupra lui şi îl va arunca şi în înşelări mari. Dacă diavolul îi spune să facă ceva şi el ascultă, apoi, după un timp, îi va spune şi să se sinucidă, şi omul îl va asculta.” (Părintele Sofronie de la Essex)
(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 338)
