Un bărbat venind a căzut înaintea sfântului și se mărturisea cu lacrimi rugându-l să fie învrednicit de iertare și zicând: „Fiind eu în regiunea numită Kabalia din satul Akraso, am auzit mulți oameni spunând: „Să mergem la Sfântul Nicolae în sfântul Sion și să-l rugăm pe el ca făcându-i-se milă de noi, să ne miluiască pe noi toți”. Dar eu, sfinte al lui Dumnezeu, necrezând, luam în râs numele tău și ziceam: „Cine este acela sfântul Nicolae pe care îl numiți robul lui Dumnezeu și vă înșelați în privința lui?”

Pentru această necredință și învârtoșare a inimii mele, în noaptea aceea am văzut un râu mlăștinos, în care fiind scufundat ziceam: „Miluiește-mă, Doamne! și din înecarea aceasta și din mlaștină scoate-mă". Și am auzit un glas care-mi zicea: „Robul lui Dumnezeu Nicolae, venind te va scoate pe tine din primejdie”. Și îndată a venit la mine un bărbat cu trăsăturile tale și ținându-mi mâna m-a scos din mlaștina aceea și din râul acela cumplit și a zis către mine: „Fiule, nu fi necredincios, ci măcar de acum înainte fii credincios”. Pentru aceea și eu acum crezând că ești robul lui Dumnezeu am venit la tine și cer iertare. Iar el compătimindu-l și învățându-l și rugându-se pentru el, l-a slobozit cu pace. 

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Panegirice I, Scrieri III, Editura Doxologia, Iași, 2016)