întuneric

Alungă lumea din tine, inima mea!

O, Dumnezeule Treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric şi eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiţi care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească. Fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze.

Nefericirea și traista fericirii

Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină asupra credincioșilor săi totdeauna la timp. Ea este ca vocea prietenului care strigă la miezul nopții către cel adormit: „Arde!”.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan s-a arătat în vedenie dumnezeiască Sfântului Grigorie Palama

Deci, după ce Evanghelistul i-a vestit despre acest dar mai presus de fire și negrăit al Maicii Domnului, s-a făcut nevăzut. Din această vedenie, putem înțelege că harul dumnezeiesc îl pregătea pe Sfântul Grigorie a păși pe urmele „Theologului”.

Apropierea de Dumnezeu poate fi simțită cel mai intens în suferințe

Când omul duce viață duhovnicească, atunci în necazuri (iar Domnul este întotdeauna aproape de cei necăjiți) el se bucură și mai mult cu inima, lăuntric, în chip de taină, în adâncurile duhului său, de această împărtășire cu Dumnezeu.

Acolo va fi și inima ta (Matei 6, 14-21)

Scriu aceste gânduri încercând să înțeleg de unde răutatea care izvorăște din textele și atitudinile noastre. De unde această lipsă de onestitate în raport cu inima aproapelui nostru? Oare din faptul că ne maimuțărim mereu rugăciunile și postirea și încercăm mereu să facem totul cu gălăgie și tonus paralizat de aroganță? Dacă e așa, să ne ierte Dumnezeu și să ne ajute să ne recăpătăm inima.

Cel ce spune adevărul să se pregătească de suferință

Dacă cineva săvârșește în toiul nopții un păcat rușinos, cel mai mare dușman va fi acela care ar veni să-l lumineze cu un felinar. Și dacă îi va mai spune să nu mai facă astfel de fapte, fiindcă își pierde sufletul, atunci un astfel de binefăcător va fi osândit la moarte.

„Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților și scrierile Părinților sunt lumina care împrăștie întunericul din suflet”

Te găsești într-­o cameră întunecată și dai din mâini pentru a împrăștia întunericul care, bineînțeles, nu dispare. Dacă deschizi fereastra și lumina intră înăuntru, întunericul dispare. Așa și cu lectura.

Ce facem când nu mai găsim calea?

Patimile şi moartea Domnului i-au izbit până într-atât pe Sfinţii Apostoli, că ochii minţii lor s-au întunecat şi ei au început să nu-L mai vadă pe Domnul ca atare. Se spune că orice suflet aflat pe drumul spre desăvârşire trece printr-o întunecare asemănătoare.

Omul este călăuzit de felul său de a gândi

De obicei, oamenii cred că gândul este ceva de mică însemnătate, și de aceea nu aleg decât în foarte mică măsură gândurile pe care le primesc. Or, din primirea gândurilor drepte se naște tot ce-i bun, iar din primirea gândurilor mincinoase se naște tot ce-i rău.
Maica Domnului, luminează-mi întunericul! Luminează-mi întunericul, Maica Domnului!

Pagini