Sufletul îndumnezeit se pogoară în iad, ca după cum celor de pe pământ a răsărit soarele dreptății, tot astfel să strălucească lumină și celor de sub pământ și care stau în întuneric și în umbra morții; ca după cum a binevestit pacea celor de pe pământ, slobozenie celor robi și vedere celor orbi, și celor care au crezut a devenit pricina mântuirii veșnice, iar celor care n-au crezut, mustrare a necredinței, tot astfel și celor din iad.

„Pentru ca Lui să se plece tot genunchiul celor cere știu, celor pământești și celor dedesubt.” Și astfel a slobozit pe cei legați din veci și iarăși a revenit dintre morți deschizându-ne calea către înviere.

(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1943, p. 127)