invidie

Dacă există dragoste, dispare orice nedreptate

Iubirea nu invidiază, nu se mândreşte. Fiind­că bunătăţile celuilalt le consideră ca fiind ale ei. Ai văzut cum iubirea îl face înger în miniatură pe cel care se hrăneşte din aceasta?

Din credinţă sinceră se naşte iubirea

Mare păcat este acela ca cineva să nu iubească, însă mult mai mare este acela ca cineva care este iubit să nu iubească.

Faptele iubirii

Iubirea adevărată față de frați este când nu-i osândim pe aceștia, când nu le reproșăm, când le trecem cu vederea micile greșeli și le răbdăm pe acestea.

Rugăciunea – rostită din gură sau din inimă?

Atunci când mintea este absorbită de Dumnezeu, chiar dacă spui rugăciunea cu gura, ea se numeşte a inimii, iese din adâncul inimii. Atunci ini­ma şi mintea se unesc cu Dumnezeu.

Să avem ca pildă viaţa şi virtutea sfinţilor!

Vieţile sfinţilor ne învaţă cum să ne purtăm şi ne insuflă râvnă duhovnicească. Aceşti oameni nu au strălucit atât prin minunile lor, cât prin viaţa pe care au dus-o.

Biserica – liman lin în faţa viforului şi alinare de primejdiile lumeşti

Dumnezeu cheamă oamenii în biserici ca la un liman lin în faţa viforului şi ca la o alinare de primejdiile lumeşti să vină, căci numai aici omul leapădă de la sine toată legătura nedreptăţii: mânia, invidia, iuţimea, clevetirea, urâciunea şi gândul cel rău. 

Indivia diavolului față de oameni

Pentru că diavolul, mândrindu-se, a fost izgonit din cinstea care îi fusese dată, acum caută cu orice prilej, din invidie, să înșele și să atragă oamenii în capcana păcatului și a căderii din starea de fii ai lui Dumnezeu.

Femeia are evlavia sădită în firea ei

Femeia are evlavia sădită în firea ei. Dar atunci când bărbatul, deşi este de obicei puţin mai indiferent față de Biserică, va lua o întorsătură duhovnicească, va înainta apoi cu statornicie în viața duhovnicească, nemaiputând fi ajuns de femeia lui.

Invidiosul nu primeşte pe doctor pentru boala sa

Pe câine, o coajă de pâine îl îmblânzeşte. Pe invidios însă, binefacerile îl supără, îl îndârjesc, îl mânie împotriva binefăcătorului.

Nu este păcat mai urât înaintea lui Dumnezeu decât mândria

Mândria este încrederea în sine dusă până la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; es­te izvor al mâniei, cruzimii, enervării şi răutăţii; este refuz al ajutorului dumnezeiesc - dar tocmai cel mândru are deosebită nevoie de Dumne­zeu, fiindcă oamenii nu-l pot salva atunci când boala ajunge în ultimul stadiu.

Pagini