invidie

Predică la Duminica a XXVII-a după Rusalii - Despre zavistie și fățărnicie (Părintele Cleopa Ilie)

Niciodată Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a mustrat pe păcătoși așa de aspru ca pe cărturari, pe farisei și pe legiuitorii fățarnici și plini de zavistie.

Bogații și împărăția lui Dumnezeu

Iată, aşadar, de ce Domnul a spus că „celor ce se încred în bogăţii le este foarte greu să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” şi că „mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu ” (Marcu 10, 24-25).

Ce culmi grele poate atinge ura dintre frați?

Săgeata asta a zavistiei este mai veninoasă atunci când ea vine chiar de la fratele de acelaşi neam şi din acelaşi cin. Nu este rană mai dureroasă ca rana pricinuită de zavistia frăţească.

Sfântul Ioan Hrisostom, despre vindecarea slăbănogului din Capernaum

„Iudeii, chinuiţi de răutate, voind să-L învinuiască, au făcut, chiar fără voia lor, să strălucească minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre a face vădită minunea.” „Trupul lui Hristos împiedica pe oameni să-L socotească Dumnezeu. Dar Domnul nu-i ceartă, ci, prin minunile Sale, caută să-i ridice şi să le înalţe gândul.” „Nu trebuie să te mânii dacă e hulit Dumnezeu. Hula nu-I pricinuieşte nici o vătămare lui Dumnezeu; ci, dimpotrivă, cel ce-L huleşte, acela se răneşte.” „Omul care se îndreaptă datorită fricii se întoarce iute iarăşi la răutatea lui”.

Consecințele infidelităţii conjugale

Dacă omul este conştient de acest fapt grav, părăseşte păcatul, nu îl mai face, se spovedeşte, face canonul rânduit de preot şi se căieşte din toată inima lui, atunci Dumnezeu îl poate ierta şi păcatul nu se mai răsfrânge asupra familiei sale. Însă dacă acea persoană nu încearcă să părăsească păcatul, nu se spovedeşte sau, mai grav, nici nu ia în seamă gravitatea acestui păcat şi continuă să-l facă, urmările catastrofale în familie sunt inevitabile. 

Patimile omoară iubirea din noi

Iubirea devine un iarmaroc al simţurilor, unde se vinde şi se cumpără poftă întunecată ca preludiu la moartea veşnică. Invidia, ca ură a darurilor celorlalţi poate parazita iubirea şi o poate transforma în competiţie a valorilor şi goană după tot mai mult.

Mâncăm prăjituri, dar suntem invidioși pe turta de mălai

Îmi aminteşti de fata unui cofetar din Konita. Tatăl ei îi dădea în fiecare zi o bucăţică de prăjitură, ca să nu mănânce dintr-o bucată mai mare, dar ea îi vedea pe copiii de la şcoală mâncând câte o bucată mare de turtă de mălai şi îi invidia. „Ce bucată mare mănâncă ăştia! Mie tatăl meu îmi dă doar o bucăţică”. Vreau să spun că nici tu nu preţuieşti marile daruri pe care ţi le-a dat Dumnezeu, ci vezi numai darurile celorlalţi şi îi invidiezi.

Invidia ‒ rugina inimii

Aceeaşi învăţătură despre distrugerea invidiosului de către invidie o întâlnim la toţi Părinţii Bisericii. Cuviosul Nichita Stithatul spune că invidioşii „sunt roşi de gelozie împotriva celor care au harul duhului prin înţelepciunea şi cunoaşterea lui Dumnezeu”.

Rătăcitoarea şi fugara neiertare

Cain urmăreşte cu atenţia jucătorului la bursă reacţia lui Dumnezeu la primirea darurilor de la Abel. Apare, astfel, prima formă de manifestare a concurenţei imperfecte. Cain acţionează în planul gândurilor, înaintea acţiunii fizice. El se îngrădeşte singur în relaţia: concurenţa faţă de Abel – contraprestaţia faptei bune. Cain îşi creează în minte scenarii, planuri şi reglementări fără rost, într-un timp al umanităţii, când Dumnezeu stătea de vorbă cu ei faţă către faţă.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng... Lumea întreagă este a mea!

Am picioare care mă duc unde vreau, ochi cu care văd apusul de soare, urechi cu care aud toate. Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng. Sunt într-adevăr binecuvântat!

Pagini