judecată

Cum să dăm un exemplu?

A fi un bun exemplu pentru alte persoane este un lucru extrem de important. Pentru că oamenii au nevoie de exemplul tău, de liniștea și de iubirea ta.

Aproapele nostru este „oglinda” noastră

Ce văd eu rău la celălalt, acela este un lucru pe care îl am eu în mine.

Când judecăm pe alții, ne părăsește Harul lui Dumnezeu

Aceasta vi s-a lăsat nu din întâmplare! Ci pentru disprețuirea unora mai slabi, care au căzut: se vede că în mintea voastră, tainic, i-ați judecat rușinat.

Păcatele spovedite mai contează la Judecată?

Se spune la unii Sfinți Părinți că diavolii îți amintesc și ce n-ai făcut, și păcatele spovedite ți le scot acolo. Dar nu vă speriați de aceasta!

Ce se întâmplă cu cel care nu se roagă?

Cel care nu se roagă n-are nicio putere în lupta cu ispitele vieții. El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească.

Cu cât are mai multă evlavie, cu atât mai bine i se schimbă felul inimii

Hristos preface în așa fel inima, că o îngreunează la rău și o face sârguitoare spre fapta bună, și i se par dulci lucrurile cele dumnezeiești, iar cele lumești i se par neplăcute.

Când avem gânduri bune, putem vedea în tot omul pe care-l întâlnim o făptură prețioasă

Nu este gând să se nască și să nu aibă urmare. Având gânduri bune, veți putea vedea în tot omul pe care-l veți întâlni o făptură prețioasă. În schimb, cu gânduri negative, fața voastră, energiile voastre sufletești, vă vor strica legăturile și vor schimba mediul ce vă înconjoară.

Nu putem ignora glasul lui Dumnezeu din noi

Ea este vocea lui Dumnezeu în sufletul omului, al cărei scop este acela de a distinge între bine și rău, de a-l cultiva pe primul și de a-l evita pe cel din urmă.

Verticalitatea creștinului în lume

Creștinul trebuie să fie îndelung-răbdător, iar pe cel ce face nedreptate să-l mustre la timpul potrivit, nu mânat de patimă, ca să se răzbune, ci cu dorința de a-și îndrepta fratele, după porunca Domnului.

„Să nu judeci” – între condamnare și discernământ

Dacă Singurul Nevinovat a vrut să fie judecat mai degrabă decât să judece – urcând pe Cruce – cu atât mai mult păcătoşii sunt chemaţi să respingă ispita de a-i judeca şi condamna pe alţii, oricare ar fi rătăcirile lor. Rostul lor este, de asemenea, de a fi părtaşi iubirii pe care Dumnezeu o are pentru lumea Lui şi de a mijloci pentru ea, pentru convertirea şi mântuirea ei. Cu toate acestea, să te abţii de la judecată, adică să te pui în locul lui Dumnezeu, nu înseamnă o toleranţă universală. Sunt fapte de netolerat în lume...

Pagini