Trăind în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Galeriu Maximian, în secolul al IV-lea, cele trei mucenițe din Bitinia, surori după trup, au ales să se retragă în pustie, pentru a-și dedica viața lui Hristos. Fiind învrednicite cu darul facerii de minuni, îi povățuiau pe cei credincioși și îi vindecau de neputințele lor sufletești și trupești.

Auzind conducătorul cetății despre faptele lor, le-a chemat la judecată și, pentru că erau foarte frumoase, le-a propus să se mărite cu nobili, ca să scape de persecuție, căci creștinii erau omorâți la acea vreme.

Refuzând vehement propunerea, cele trei surori au fost ucise, iar apoi s-a pogorât foc din cer și i-a ars pe cei care le-au chinuit.