lăcomie

Foamea de veșnicie și lăcomia pântecelui

Derapajul intervine atunci când plăcerea mâncării devine un scop în sine, mult exagerat, dând iluzia că dorul infinit după veșnicie, sădit de Dumnezeu în om, poate fi astâmpărat de mâncare sau de băutură. În loc de cale de comunicare cu Dumnezeu și cu oamenii, hrana devine piedică și motiv de sminteală.

Cum să postim, ca să ne fie de folos?

Dacă vezi pe vreun sărac, să-l miluiești. Dacă vezi vreun vrăjmaș, să te împaci cu el. Dacă vezi o femeie frumoasă, să nu iei aminte la ea. Să nu postească numai gura ta, ci și ochiul tău, și auzul, și picioarele, și mâinile tale și toate mădularele trupului tău.

Să nu facem din stomacul nostru, stăpânul nostru!

Felurimea mâncărurilor întinde stomacul şi aduce pofta, dar pricinuieşte moleşeală şi înfierbântare în trup. 

Pasul mic şi aproape neobservat de la măsura lui „ajunge” la lipsa de măsură a lui „mai vreau”

În mâncat există un punct în care simţim în mod spontan că am mâncat „destul", chiar şi la o masă foarte moderată.

Cât de adânc este iadul?

Unitate, curaj și libertate. Sau dezbinare, frică și robie. Avem de ales. Nici un om nu e înțelept de unul singur.

(Video) Ce este înfrânarea?

Când vorbim despre desfrânare, nu ne referim doar la păcatul desfrâului.

Învățături și povețe despre liniște de la Sfântul Macarie Egipteanul

Cel ce vrea să se mântuiască, să se lupte cum vrea Dumnezeu. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Cel ce iubește pe Dumnezeu să se silească să iubească și pe aproapele său. Să fie smerit înaintea lui Dumnezeu și oamenilor, luând aminte pururea la inimă și stând împotriva gândurilor rele. Și când va lua cineva aminte acolo, pururea trebuie să fie în frică, și iubitor, și smerit și să aibă grijă cum să Îi placă Domnului sau cum să lupte cu omul cel vechi.

Cel care se lăcomește la multe va pierde și puținul

Acelaşi lucru au păţit toţi urmaşii lui Adam şi ai Evei, în special omul contemporan. Au cerut foarte multe şi au pierdut şi pe cele puţine. Din cauza nesaţului, a lăcomiei, din cauza neascultării permanente faţă de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu a încetat niciodată să zică „Nu” lăcomiei, precum le-a zis şi lui Adam şi Evei.

Numai cu rugăciune, mâncarea de post ne dă putere

Atunci când mâncăm trebuie să ne şi rugăm. Toate mâncărurile au înlăuntrul lor puterea ziditoare a lui Dumnezeu. Astfel, cu rugăciunea, apropiem materia hrănitoare şi asta ne ajută.

Alungarea din inimă a iubirii de argint

Să alungăm din inimă şi acest duşman primejdios, care, pe cât de uşor poate fi biruit, pe atât de ruşinos şi deplin de ocară este a fi biruit de el.

Pagini