Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur fac câteva observaţii cu privire la pasajul din Sfânta Scriptură în care Dumnezeu spune: „Voi judeca pe fiecare după purtările lui” (Iezechiel 33, 20). Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de aur ne spun că atunci când nu mai ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, pierdem Raiul.

Gândiţi-vă pentru o clipă la acest lucru. Câţi dintre noi nu ignoră starea de păcătoşenie? Câţi nu mustră pe ceilalţi pentru păcatele lor, dar ale lor păcate nu le văd? Cât de mult ne supărăm pentru ce fac ceilalţi din jur? Dar oare câţi dintre noi ne gândim la câte păcate avem şi cum ar trebui să nu-i mai judecăm pe ceilalţi?

Sfântul Vasile de la Poiana Mărului spune următoarele: „Noi păcătuim în fiecare zi, uneori în mod inconştient, alteori în mod conştient, ori din cauza neputinţelor noastre păcătuim cu voie sau fără de voia noastră. Aşa cum spune şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani: Căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc (Romani 7, 15). Noi toţi păcătuim, dar nu cerem să ne ierte Bunul Dumnezeu. Păcătuim cu gândul că Dumnezeu ne iartă şi apoi cădem dintr-un păcat în altul, din ce în ce mai grav, fără să punem pocăinţă înaintea lui Dumnezeu - ca mai apoi să ne mirăm de ce a venit mânia lui Dumnezeu asupra noastră. Ne-am obişnuit să ne ghidăm după propria voinţă, propriul ego”.

Recunoaşterea faptului că suntem păcătoşi şi că păcătuim în fiecare zi reprezintă punctul de pornire în mântuirea noastră. Este important pentru noi, creştini ortodocşi, să ne recunoaştem starea de păcătoşenie şi să-i cerem Bunului Dumnezeu să ne ierte.

Sfântul Vasile spune că atunci când greşim unui semen de-al nostru ar trebui să-i cerem iertare faţă în faţă, iar lui Dumnezeu să-i implorăm iertarea în ascuns, la rugăciunile noastre de zi cu zi. Fiecare dintre noi are propriile patimi cu care a crescut. Fiecare om are propriile patimi, unul este lacom la mâncare, altul este avar, mânios, egoist, arogant şi altele. Toate aceste patimi dacă nu sunt spovedite în timp, vor deveni pentru noi obiceiuri bine înrădăcinate în fiinţa noastră.

Sfântul Isihie ne aminteşte ce ne-a învăţat prorocul Moise: „Păzeşte-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit” (Deuteronomul 15, 9). E de prisos să mai spunem că este imperios necesar să învăţăm să ne cercetăm pe noi înşine, starea noastră sufletească în fiecare zi. Trebuie să evităm să-i mai învinovăţim pe cei din jur pentru ce ni se întâmplă nouă. Trebuie să învăţăm să iertăm, dar şi să cerem iertare. Dacă vom ierta celor ce ne-au greşit, şi Dumnezeu se va milostivi de noi şi ne va ierta păcatele noastre.

Provocarea noastră din viaţa duhovnicească constă în ascultarea şi respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Noi trebuie să învăţăm să-L ascultăm pe Dumnezeu. Sfântul Vasile ne spune că rugăciunea minţii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul” sau „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.” (Luca 18, 13) ajută foarte mult în lupta noastră cu slăbiciunile şi patimile noastre.