mila lui Dumnezeu

IPS Mitropolit Teofan: „Dumnezeu, în milostivirea Sa, privește la omul cel păcătos care regretă ce a făcut”

Ieri după-amiază, Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost arhiplină de credincioșii veniți din municipiu și împrejurimi să participe la slujba Pavecerniţei Mari. În cadrul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rostit ultima parte a Canonului alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, ce se termină cu Cântarea a noua, unde pocăinţa devine un izvor al bucuriei şi al nădejdii.

Să fii mereu cu gândul la Dumnezeu!

Conştiinţa să ia seama la fiecare situaţie în care se află trupul. Căci numai prin conştiinţă viaţa omului e legată de Dumnezeu. La rândul ei, conştiinţa este trează numai atunci când este legată de Dumnezeu.

Ce a învățat vameșul, iar fariseul nu știe

El se opreşte la uşa Templului, ştiind că întreg spaţiul interior al locului sfânt este împărăţia dreptăţii şi a iubirii, căreia el nu-i aparţine şi la care nu ar putea să ajungă. Dar din experienţă ştie şi aceea că imposibilul poate să se întâmple şi de aceea zice: „Fie-Ţi milă; nu ţine socoteală de legile dreptăţii, de legile religiei, în mila Ta coboară spre noi, cei care nu avem niciun drept să fim iertaţi şi nici să fim primiţi în Templu!”.

Duhul Sfânt ne miluieşte şi ne ajută pe măsura smereniei noastre

Noi, cu puterile noastre, nu putem face nimic. Doar cu ajutorul Duhului Sfânt vom învinge, şi asta pe măsură ce vom înainta în rugăciune. Pe măsură ce te nevoieşti şi alergi la Dumnezeu, cu atât mai mult te va ajuta Duhul Sfânt şi-ţi va descoperi ce ai nevoie.

Când omul urcă duhovniceşte, frica îl părăseşte

Noi, când vâslim pe marea acestei vieţi trecătoare, întâlnim adesea vânturi puternice şi furtuni mari: certuri, ispite, boli, suferinţe, chinuri, prigoniri şi pericole diverse. Dar nu trebuie să ne pierdem curajul. Să fim veghetori în credinţă. 

Noi facem ce putem, cu smerenie, iar mila lui Dumnezeu le împlinește

Mila lui Dumnezeu şi smerenia inimii ne mântuiesc. Și sfinţii au nevoie de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfânt săvârşeşte toate.

„Dacă vreau să capăt pe Duhul Sfânt, prima oară trebuie să capăt pe aproapele”

Ce nu-ți place, altuia nu face. Şi ce voiesc să-mi facă lumea mie, eu să fac la lume. Adică, cum îi? Să doresc mântuirea lor, să mă rog pentru ei, şi cât se poate să nu jignesc pe nimeni, şi cât se poate, să mă retrag a iubi şi a fugi. Că dacă fug şi urăsc, sunt dator să mă întorc înapoi, dar dacă eu iubesc şi fug, atunci Dumnezeu ştie că nu îi urăsc. Eu fug de ei, ca să nu mă încurc. Ştii? Cu lumea. Şi căutând liniştea, adică Duhul Sfânt localizează într-un loc de pace.

Cuviosul Spiridon Monahul – caligraf şi dascăl în şcoala Mănăstirii Putna

Bătrânul şi fericitul ctitor Ştefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, în ultimul an al domniei sale (1504), să-i scrie un Tetraevanghel pentru Mănăstirea Putna. Dar răposând după câteva luni Ştefan Voievod, cartea a fost terminată în anul 1506 şi apoi ferecată în argint de către fiul său, Bogdan Voievod, şi dată Mănăstirii Putna în anul 1507.

Azi, accentul cade nu pe nevoinţă, ci pe neputinţă

Creştinul de azi citeşte, ascultă predici, merge la conferinţe sau le ascultă înregistrate, urmăreşte emisiuni ziditoare, participă la cateheze, la seminarii sau ateliere de formare duhovnicească. Paradoxal sau nu, el are mult mai multe cunoştinţe decât cei de odinioară, dar pune în practică mult mai puţin decât aceia. Preferăm să cunoaştem nevoinţele altora, am citi sau asculta vorbindu-se despre ele zile întregi, decât să ţinem o singură zi de post aspru. Să fie prea multa ştiinţă motivul slăbirii lucrării ascetice de azi?

„Avem nevoie să ne revenim și să avem încredere că Dumnezeu iartă”

Maica și-a continuat întrebarea provocatoare cu următorul comentariu: „Dacă Dumnezeu ne poate ierta, noi de ce nu putem să ne iertăm?”. Și a adăugat: „În afara cazului în care suntem cumva mai buni decât Dumnezeu, este nevoie să învățăm cum să iertăm; nu numai pe ceilalți, ci și pe noi înșine”.

Pagini