Sfânta Liturghie curăţă păcatele sufletelor din iad şi le scoate de acolo.

Vii şi adormiţii ale căror nume se pomenesc în momentul turnării părticelelor din prescură în Sângele lui Hristos, se curăţă de păcatele lor. Sânge care, după cum spune Apostolul Pavel: „Cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, care prin Duhul Sfânt S-a adus pe Sine (jertfă) fără de prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?" (Evrei 9, 14).

Acesta este momentul cel mai însemnat din slujba dumnezeiască, când Iisus Hristos, Însuşi este jertfă şi Arhiereu în acelaşi timp. (...)

Sau, după Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur, El este „Cel ce aduce şi Cel ce Se aduce" sau încă, după învăţătura Apostolului Ioan: „El este Mijlocitorul către Tatăl şi jertfa de curăţire pentru păcatele noastre" (I Ioan 2, 1-2).

Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Cu o jertfă atât de mare şi atât de puternică este oare cu putinţă ca să nu înduplecăm pe Dumnezeu spre îndurare pentru cei repausaţi, când jertfa, în persoana preotului, se aduce de Însuşi Iisus Hristos?"

Toţi Sfinţii Părinţi, Mari Dascăli şi scriitori ai Bisericii mărturisesc în unanimitate, că mijlocul principal de a curaţi de păcatelor sufletele ce sunt în iad, este jertfa Sfintei Liturghii. Jertfa cea fără de sânge, adusă pentru repausat mijloceşte către Dumnezeu Cel atotîndurat, după cum scrie Sfântul Dimitrie al Rostovului. Liturghia pentru adormiţi sau jertfa cea fără de sânge adusă pentru mântui­rea repausaţilor, este mijlocul cel mai puternic şi cel mai lucrător pentru a chema mila lui Dumnezeu asupra repausaţilor.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 195-197)