mila lui Dumnezeu

Până unde merge mila lui Dumnezeu?

Greşelile tuturor oamenilor sunt ca un pumn de nisip căzut în mare, în asemănare cu pronia şi cu mila lui Dumnezeu; şi precum nu se înfundă un izvor ce curge îmbelşugat, din cauza unui pumn de ţărână, aşa nu este biruită mila Făcătorului, de răutatea făpturilor.

De câte ori cazi, scoală-te, mărturiseşte-ţi păcatele şi du-ţi Crucea mai departe cu ochii la Hristos!

Mărturisesc ucenicii apropiaţi că pe cei care cădeau în ispite şi în păcate grele, bătrânul nu-i mustra aspru. Ci îi primea cu dragoste, îi încuraja că Dumnezeu le dă iertare, dacă părăsesc păcatele făcute.

„Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru ca tu să le preţuieşti corect şi să le înţelegi”

Cea mai grea stare în care poate ajunge un om este cea în care se simte părăsit de Dumnezeu dar, cunoscând neputinţa noastră şi viclenia vrăjmaşului în astfel de momente, Domnul nu îngăduie acest rău pentru mult timp.

Doresc să te îndrept și să te vindec

Dumnezeu foloseşte milostenia cu cei ce se pocăiesc, dar foloseşte judecata cu cei îndărătnici.

Nevindecat rămâne doar cel care respinge singur tămăduirea şi mântuirea

Aşa de îmbelşugat s-a revărsat asupra noastră mila lui Dumnezeu, încât chiar şi păcatul cel mai greu, repetat de o mie de ori, poate fi şters prin pocăinţa omului. Pocăinţa înseamnă credinţă, pocăinţa înseamnă recunoaştere a răscumpărării şi a Răscumpărătorului! 

Dacă rabzi boala cu mulţumire, ea va deveni pentru tine pricină de cunună

Deseori mila lui Dumnezeu îngăduie ca trupul să fie lovit de boli. În felul acesta, patimile slăbesc şi omul îşi revine. Uneori, însă, însăşi boala trupului provine din patimi.

Doctorul nu vindecă prin sine, ci Dumnezeu vindecă prin el

Cereţi ajutorul doctorului, dar totodată, mai vârtos rugaţi pe Dom­nul şi pe sfinţii Lui să-i dea înţelepciune doctorului.

Rugăciunile din slujbe răcoresc sufletul şi-l hrănesc

Rugăciunile liturgice, care sunt după rânduială, când sunt spuse cu noimă şi trezvie, devin ale voastre. Rânduiala Sfintei Împărtăşanii, chiar şi atunci când este citită de cel mai păcătos om, îl sfinţeşte mult pe acesta. 

Liberul-arbitru: un dar atât pentru Eva, cât și pentru Maica Domnului

Amândouă aleg să acţioneze ca răspuns la porunca lui Dumnezeu. Tragic însă, prima alege să nu facă ascultare; păcatul ei însă a fost şters de hotărârea Mariei de a accepta voia lui Dumnezeu. Acest rezultat fericit dezvăluie nu doar capacitatea omenirii de a se ridica la potenţialul său dat de Dumnezeu, ci şi mila lui Dumnezeu manifestată în iniţierea unei noi iconomii.

Fără lumina lui Dumnezeu, n-am vedea iadul în care ne zbatem

Când nu-I simţim prezenţa lui Dumnezeu, dar ne simţim nimicnicia şi mizeria, să ştim că El este! Fără El, fără Lumina Lui, n-am vedea nimic.

Pagini