Spun unii Sfinţi Părinţi că Dumnezeu conduce lumea cu două mâini, adică cu dreptatea şi cu mila. Cum trebuie înţelese aceste cuvinte?

Cele două mâini ale Tatălui cu care a făcut lumea văzută şi nevăzută şi cu care le conduce pe toate, nu sunt dreptatea şi mila Lui. Cele două mâini ale Părintelui Ceresc sunt Fiul şi Sfântul Duh, după mărturia Sfintei Scripturi, care zice: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au făcut şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor (Psalmul 32, 6).

Iar dacă unii Sfinţi Părinţi au numit undeva „mâinile lui Dumnezeu” pe cele două însuşiri şi desăvârşiri ale Lui, adică dreptatea şi mila, ei au arătat că prin acestea Dumnezeu lucrează cu scumpătate şi cu iconomie mântuirea şi îndreptarea sufletelor omeneşti şi conduce întreaga lume spre slava Sa şi după voia Sa cea sfântă şi dreaptă.

Sfânta Scriptură, având în vedere aceste două desăvârşiri ale lui Dumnezeu, ne învaţă pe noi că mai tare trebuie să ne temem de mila Lui, decât de dreptatea Lui. Că de vom supăra dreptatea lui Dumnezeu, noi alergăm la mila Lui; iar dacă vom greşi prea mult cu încrederea prea mare în mila Lui, apoi unde vom alerga să împăcăm dreptatea Lui?

De aceea Sfânta Scriptură ne face atenţi, zicând: Să nu zici că mila Lui este mare şi va curăţi mulţimea păcatelor mele, că mila şi mânia de la El este şi peste cei păcătoşi o va odihni (Sirah 5, 6-7).

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 50-51)