moștenire

Să-i învăţăm pe copii noştri să pună virtutea mai presus de orice

Lucrul acesta să-l urmărim cu toţii. Să-i învăţăm pe copii noştri să pună virtutea mai presus de orice şi să socotească bogăţia – nimic. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decât ea.

Nu vă temeți de dureri și necazuri

Aceasta ne este și porunca: Să ne luăm crucea și să-I urmăm Lui, ceea ce înseamnă să fim aplecați să murim. Dacă vom avea această stare de suflet, vom răbda, cum s-a zis, tot necazul văzut și nevăzut, cu multă ușurință.

„Și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău!”

„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.”

Cine este cu Domnul?

Dar cine este cu Domnul? Cel ce trăiește și făptuiește în duhul Lui; cel care nu-și îngăduie nici gânduri, nici simțăminte, nici dorințe, nici hotărâri, nici cuvinte, nici fapte care să fie neplăcute Domnului și potrivnice poruncilor și hotărârilor Sale.

Se moștenește atât înclinarea de a crede în Dumnezeu cât și înclinarea de a nu crede

Tot ce este sănătos în părinți înclină spre Dumnezeu, iar tot ce-i păcătos și bolnav, înclină spre începătorul răutății; iar în copil se bat cap în cap aceste înclinări potrivnice.

Părinții sunt strâns legați de copii, prin legături nevăzute

Părinţii sunt strâns legaţi de copii prin legături nevăzute, duhovnicesc-morale. De la strămoşi la urmaşi, ca de la donatorii de sânge la pacienţi, se face o „transfuzie” constantă de energie duhovnicească. Această interacţiune nu încetează niciodată, deşi îşi schimbă formele şi intensitatea. Probabil că ea nu depinde de timp şi spaţiu – cel puţin, nu dispare după moartea fizică a părinţilor sau copiilor.

La vin nu te îmbărbăta, că pe mulți i-a pierdut beția

Să fugim, deci, fraților, de dracul beției, ca să nu fim batjocoriți de el, ci mai vârtos să ne trezim și să ne întărim, ca să fie întreg omul cel din lăuntru.

Cum au ajuns Sfinții în Împărăția Cerurilor?

Sfinții, în viața lor, au câștigat Împărăția Cerurilor lucrând cu osteneală necurmată, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre biruirea păcatelor proprii. 

Care este scopul slăbiciunilor și al neputințelor noastre?

Vede cineva în realitate că rănește un suflet, îl topește, îl distruge și tot nu renunță la ego-ul lui; nu vrea. Toată această tiranie pe care sufletul o are înlăuntru o are exact pentru ca să se poată smeri.

Adu-ți aminte de ziua Judecății!

O, suflete al meu, a ajuns sfârșitul mândriei și al nebuniei tale și al trupeștilor dulceți, pe care le-ai iubit și le-ai dorit mai mult decât pe Dumnezeu. Unde sunteți acum? Ce v-ați făcut plăcerile și desfătările mele? Ce folos mi-ați dat?

Pagini