moștenire

Încercările sunt menite să scoată din noi tot ce e mai bun

Dumnezeu, ca un Părinte bun, prin încercările pe care le îngăduie, îşi educă copiii Săi din dragoste, din bunătatea Sa dumnezeiască, iar nu din răutate sau din dreptate lumească.

Suferința creștinului în lume

Cât de vrednic de milă ar fi credinciosul în suferința lui, dacă nu ar avea toată credința sa în Hristos, Care a intrat în slava Sa prin suferințe și Care va veni iarăși să-i îmbrace în slavă pe cei ce suferă pentru Numele Lui!

Purtăm înlăuntrul nostru o moştenire de veacuri

Toate sunt înlăuntrul nostru, şi instinctele, şi totul, şi se cer hrănite. Dacă nu le hrănim, cândva se vor răzbuna, fără numai dacă le îndreptăm altundeva, mai sus, la Dumnezeu.

Îngrijeşte-te de sufletul copilului tău şi restul va veni de la sine

Îngrijeşte-te de sufletul copilului tău şi restul va veni de la sine. Dacă sufletul nu e bun, atunci nu-i folosesc lui la nimic averile. Dar dacă sufletul îi e întărit în credinţă, plin de virtute şi curat, atunci nici chiar sărăcia nu-l poate vătăma.

La vin nu te îmbărbăta, că pe mulţi i-a pierdut beţia

Să fugim deci, fraţilor, de dracul beţiei, ca să nu fim batjocoriţi de el, ci mai vârtos să ne trezim şi să ne întărim, ca să fie întreg omul cel din lăuntru.

Lasă-le moştenire copiilor dragostea de Dumnezeu ‒ ce bogăție se va revărsa asupra lor!

Atunci, Dumnezeu, fără ca tu să faci nimic, Dumnezeu Care ne-a dat sufletul şi viaţa şi Care ne-a plămădit trupul, văzând din partea ta o asemenea generozitate, văzând că-I dăruieşti Lui ce aparţine copiilor tăi şi chiar şi pe copii, cum nu-Şi va revărsa toată bogăţia Lui asupra lor?

Părinții sunt strâns legați de copii, prin legături nevăzute

Părinţii sunt strâns legaţi de copii prin legături nevăzute, duhovnicesc-morale. De la strămoşi la urmaşi, ca de la donatorii de sânge la pacienţi, se face o „transfuzie” constantă de energie duhovnicească. Această interacţiune nu încetează niciodată, deşi îşi schimbă formele şi intensitatea. Probabil că ea nu depinde de timp şi spaţiu – cel puţin, nu dispare după moartea fizică a părinţilor sau copiilor.

Cum să ne păstrăm credința strămoșească

Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei.

Monahul Atanasie Păvălucă, toată viaţa păstor la oile mănăstirii

„Tată, dă-ne partea de moştenire ce ni se cuvine, că noi plecăm amândoi la mănăstire!” Deci le-au dat părinţii drept moştenire 500 de oi albe. În primăvara anului 1900, cei doi fraţi au venit la Mănăstirea Neamţ şi s-au dăruit lui Dumnezeu, împreună cu oile şi toată averea lor.

Toţi aceia pe care îi numim astăzi „morţi” nu sunt deloc morţi

Toţi cei care au plecat din această viaţă, fie în zilele noastre, fie în trecutul îndepărtat, sunt cu adevărat vii, mult mai vii decât suntem noi. Lumea morţilor nu este a lor, ci a noastră, deoarece omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort. Dim­potrivă, lumea lor, lumea celor păruţi morţi este plină de viaţă şi lumină.

Pagini