Muntele Athos

Ansamblul clădirilor Schitului „Sfântul Ilie” – Athos

În corpurile care înconjoară biserica centrală se găsesc trapeza, cuptorul de pâine, arhondaricul şi alte dependinţe mănăstirești.

Mănăstirea Dionisiu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

De la Grigoriu mergem 15 minute cu barca spre vârful Athosului şi coborâm la cheiul Mănăstirii Dionisiu. Este penultima mănăstire pe latura de sud-vest a peninsulei. Între ambele mănăstiri se văd câteva chilii de sihaştri agăţate pe stânci lipsite de verdeaţă, deasupra malului mării.

Ansamblul clădirilor Mănăstirii Xiropotamu

Orice pelerin care ajunge întâia dată în Sfântul Munte va întâlni în calea sa Mănăstirea Xiropotamu, aflată pe drumul care urcă din Dafne spre Kareia.

Odoarele Mănăstirii Grigoriu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Tot în biserică se păstrează în strana arhierească o altă icoană miraculoasă a Maicii Domnului rămasă nearsă în toate incendiile care au mistuit mănăstirea.

Visele pot avea semnificație duhovnicească?

Dumnezeu iconomiseşte ca oamenii să vadă în somn pe rudele lor adormite şi să vorbească cu ele, pentru a se întări în credinţă şi în pocăinţă?

Athoniada – Academia Bisericească Athonită

Athoniada este o instituţie de învăţământ întemeiată în 1749 în Muntele Athos. În prezent, Academia Athonită funcționează în Kareia, având statutul unui Seminar Teologic.

Ajutoare româneşti la Mănăstirea Grigoriu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În anul 1497 Sfântul Ştefan cel Mare zideşte „din temelii” biserica şi întreaga incintă, devenind astfel cel mai mare ctitor al ei.

Ansamblul clădirilor Mănăstirii Filoteu

Zidurile mănăstirii datează din trei perioade: secolul XVI, mijlocul secolului XVIII şi sfârşitul secolului XIX. Curtea este destul de largă, iar în centrul ei se află Katholikonul.

Mănăstirea Grigoriu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Mănăstirea Grigoriu a fost înfiinţată în secolul al XIV-lea de ucenicii Sfântului Grigorie Sinaitul.

Chilia părintelui Sava – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

O casă românească cu câteva camere, cu cerdac în faţă, cu vie agăţată până sus, şi cu izvoraş de apă, ce curge din munte. Iar sub ea, la o sută de metri în adânc, ţărmul de piatră al Mării Egee. Batem în uşă, vorbim în grai dulce românesc şi aşteptăm.

Pagini