nevoitor

Monahul Damian Ţâru dorea, încă din copilărie, să-L slujească pe Hristos

Spunea ucenicului său că, pe când era mic, se furişa din casa părintească şi se încuia singur în biserica satului. Acolo petrecea toată noaptea, rugându-se şi citind sfintele cărţi cu lumânarea în mână, iar când se lumina de ziuă, se întorcea din nou acasă. Mama lui, nu o dată, îl bătea să-i spună unde doarme noaptea. Dar el răbda toate, pentru dragostea lui Hristos.

Arhimandritul Sava Cimpoca – cel mai mare copil al unei familii binecuvântate

În anul 1904 a intrat în obştea Mănăstirii Căldăruşani, iar după patru ani a primit schima monahală. Mai târziu, i-au urmat tatăl, cu al doilea frate, care s-a călugărit, primind numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au călugărit în Mănăstirea Ţigăneşti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii şi pe mama cu fiicele, împreună ostenindu-se pentru Hristos, şi unii pe alţii îndemnându-se la rugăciune, la smerenie şi ascultare.

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Ispitele ne călesc în lupta duhovnicească

Fără ispite, nimeni nu a ajuns la desăvârşire. În acest stadiu, când harul lui Dumnezeu se retrage, mulţi au căzut în înşelare. Iar aceasta se întâmplă pentru a ne face luptători încercaţi în război, iar nu să rămânem mereu prunci. Fiindcă Domnul vrea să devenim bărbaţi vrednici şi luptători curajoşi, în stare a păzi bogăţia Lui. 

Sfântul Nicolae termină lucrarea unei biserici, prin mâinile Ieroschimonahului Varlaam Vântu

Părintele Nicolae era tare bătrân şi nu avea ucenici. El începuse zidirea unei biserici în cinstea marelui ierarh, dar nu avea cu ce s-o termine. Întristat de aceasta, a pus icoana Sfântului Nicolae într-un copac şi se ruga, zicând: „Sfinte Nicolae, eu sunt bătrân şi nu mai pot. Iată, biserica ta rămâne neterminată. Tu faci minuni şi pe mare, şi pe uscat. Tu ai dat trei pungi cu galbeni la cele trei fete, dă-mi şi mie ajutor ca să termin biserica ta!”.
14 fotografii

(Foto) Acasă la Sfântul Cuvios Naum al Ohridei – Macedonia

Foto: Florentina Mardari
Mănăstirea Sfântul Naum este o mănăstire ortodoxă aflată în regiunea Ohrida, Macedonia. Sfântul Naum a fost un dascăl înțelept, călăuzitor al monahilor, aspru nevoitor, rugător și duhovnic lucrător de minuni. Moaștele sale uimesc și astăzi prin mulțimea minunilor pe care le lucrează, mai cu seamă vindecări de boli grele, îndeosebi nebunia.

Care sunt foloasele postului îmbinat cu rugăciunea și milostenia

Postul, privegherea şi rugăciunea înlesnesc dobândirea nepătimirii celei îndumnezeitoare, căci postul adevărat şi neîmprăştiat, împreunat cu milostenia, îl duc pe nevoitor, fără zăbavă, spre pragul nepătimirii.

Cum să nu cedăm în lupta cu ispitele trupești

Şi fiindcă scopul acestei patimi este plăcerea şi numai ea, iar la monahi şi la cei necăsătoriţi ea nu slujeşte nici unei legi necesare, atunci pe bună dreptate se pedepseşte cu potrivita durere şi suferinţă.

Duhovnicii au harul care vindecă rănile sufletești

„Apa nu se poate ridica singură mai presus de nivelul izvorului său, omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate să povăţuiască pe înalta scară a vieţii creştine pe altcineva, dacă nu s-a urcat el însuşi mai întâi pe treptele perfecţiunii duhovniceşti.”

Mândria îl împiedică pe om să-şi vadă viața cu obiectivitate

De nicio patimă nu se bucură atât diavolul ca de mândrie: cei mândri poartă pe frunte pecetea lui. Diavolul se străduie să semene până şi în virtuţile noastre neghinele mândriei.

Pagini