Monahul Veniamin Iorga, de la Mănăstirea Sihăstria (1891-1976)

Acest călugăr nevoitor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus era de loc din părţile Bârladului. În anul 1924 s-a călugărit în Schitul Muşunoaiele (Vrancea). După câţiva ani a intrat sub povăţuirea unui mare călugăr, anume Evghenie Dumitrescu de la metocul Ţifeşti (Vrancea). Între anii 1957-1966 s-a nevoit la Schitul Bucium (Iaşi), iar ultimii zece ani a trăit în obştea Mănăstirii Sihăstria, unde s-a şi săvârşit.

Spunea părintele Veniamin că după îndreptarea calendarului s-a răzvrătit în sufletul său şi, călcând porunca ascultării, s-a făcut sihastru în Munţii Vrancei. Trei ani s-a ostenit acolo singur, dar nu avea pace duhovnicească pentru că se despărţise de Biserică. Atunci a venit la părintele Evghenie şi l-a întrebat:

– Ce să fac părinte, că sunt tulburat?

– Dacă vrei să te mântuieşti, i-a răspuns bătrânul, intră din nou sub ascultarea Bisericii şi a unui stareţ; altfel, îţi pierzi sufletul, căci eşti înşelat de vrăjmaşul.

– Mă primeşti în obştea sfinţiei tale?

– Vină, părinte, în căruţa ascultării. Numai să iei aminte, că aici poţi avea mai multe ispite decât în pustie. Că vii de la voia sfinţiei tale la voia altuia. Dar de vei face ascultare în tăcere şi rugăciune, vei afla multă linişte în suflet.

Împlinind părintele Veniamin cu sfinţenie porunca ascultării şi mult ostenindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu paza minţii, a ajuns călugăr sporit şi plin de frica lui Dumnezeu. Că se ruga neîncetat şi toate le făcea cu binecuvântare.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 668-669)