Când avem înaintea noastră două rele, şi oricum trebuie să alegem una, s-o alegem pe cea mai uşoară. De pildă: în timp ce ne rugăm, ne vin vizitatori. Ce vom face? Vom opri rugăciunea, sau îi vom întrista pe fraţi, lăsându-i să aştepte? În situaţia aceasta, o vom prefera pe prima, pentru că iubirea este mai înaltă decât rugăciunea. Rugăciunea este o virtute în parte, în timp ce iubirea cuprinde înlăuntrul ei toate virtuţile.

Un alt exemplu: când eram tânăr, m-am aşezat la o masă. M-au atacat atunci două feluri de gânduri: al îmbuibării (să mănânc mult şi să mă desfăt) şi al slavei deşarte (să par înaintea celorlalţi nevoitor şi postitor). Am preferat să fiu biruit de slava deşartă, şi aceasta pentru că, tânăr cum eram, m-am înfricoşat de urmările îmbuibării (adică de curvie).

Cei care au mirosul bun îl sesizează imediat pe cel pe care îl ascunde mireasma. La fel şi un suflet curat simte celălalt suflet. (Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, p. 135)