Orfan de mic, a lucrat cu ziua pentru a-și câștiga pâinea, apoi a devenit călugăr și episcop. Spre sfârșitul vieții, purtând fără cârtire boala, dormea pe un covor, împărțind toată pensia și darurile, iar într-o noapte Mântuitorul i S-a arătat însângerat și acoperit de răni. Având darul lacrimilor, Sfântul Tihon a petrecut în nevoință până la finalul vieții, neluând în seamă insultele celor ce-l disprețuiau. În ultimii patru ani, a ales să se zăvorască, pentru a fi cu totul atent la iubirea Domnului.
