pildă

Răspunsul la rugăciunile tale este însoțit de recunoștință?

E de la sine înțeles că Tatăl Nostru îi ajută chiar și pe cei lipsiți de gratitudine. Suntem copiii lui și, ca Părinte, ne îndeamnă în primul rând spre facerea de bine, spre milă și smerenie.

„Cum pot dobândi frica lui Dumnezeu?”

Înlăuntrul nostru există evlavia firească, dar dacă omul nu o cultivă, aghiuţă îl aruncă, prin uitare, în nesimţire şi neevlavie.

Hanul Samarineanului milostiv

La jumătatea drumului ce leagă Ierusalimul de Ierihon se găseşte locul numit Khan el-Hatruri sau hanul Samarineanului milostiv.

Hristos este pacea noastră

Mântuitorul a adus El Însuşi pacea din cer, pe care, la despărţire, a dăruit-o ucenicilor Săi.

Cu un moment de bunătate nu se face primăvară veșnică

Într-o duminică, de cum s-a trezit, a fost pus în faţa unei mese copioase, încărcată cu cele mai alese bucate. În sfârșit, și-a spus el în gând, au înţeles și bunicii cine sunt eu și, de azi încolo, voi fi tratat ca atare! A doua zi însă, nimeni nu l-a servit cu nimic nici la dejun, nici la prânz, nici la cină. Băiatul a răbdat cât a răbdat, dar când s-a convins că nici în ziua următoare nimeni nu are de gând să-l hrănească, a intrat în panică.

Ne aflăm în fața lui Iov ca o muscă în fața unui elefant... aceasta este diferența dintre noi

Iov a răbdat atâtea și atâtea mucenicii și la noi vine o durere cât se poate de mică, ba este de la vreun dinte, ba de la vreun alt mădular al trupului sau vreo întristare din peripețiile familiale, sau orice altceva și ne vedem pe noi înșine, dintre care cel dintâi sunt eu, că îngenunchem, că deznădăjduim, că ne pierdem nădejdea și că spunem: Gata, acum m-am pierdut.

Să păzim poruncile lui Dumnezeu şi, cu dânsele, sufletele noastre! (Sfântul Paisie de la Neamţ)

Spunea unul dintre ucenicii săi: „Treizeci de ani am trăit pe lângă dânsul şi nu l-am văzut niciodată întristându-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se întrista tare, când vedea călcându-se vreo poruncă dumnezeiască, şi mai ales de bunăvoie. Că sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului”.

Ascultarea în toate este grea, dar roadele ei sunt cele mai dulci

Avva Ioan, cunoscut pentru marea sa ascul­tare, fiind trimis să aducă balegă de bou de către părintele său, Avva Pavel, dintr-un loc unde locuia o leoaică, întrebă pe Bătrân: „Dar ce voi face dacă vine leoaica?”. Atunci Bătrânul, glumind, i-a zis: „De va veni asupra ta, leag-o şi adu-o aici!”.

Sfântul Partenie de la Agapia avea darul tămăduirii şi al izgonirii duhurilor necurate

În anul 1660, Cuviosul Partenie de la Agapia s-a strămutat la cereştile lăcaşuri, iar trupul său a fost îngropat în „Livada Părinţilor”. Mai târziu, cinstindu-se de părinţi în ceata cuvioşilor şi făcându-se unele minuni la mormântul său, moaştele lui s-au aşezat în biserică spre închinare, pe care le-a sărutat şi însuşi Mitropolitul Dosoftei. Apoi, năvălind turcii peste Ţara Moldovei, moaştele Cuviosului Partenie au fost ascunse în munte şi au rămas acolo, neştiute de nimeni până în zilele noastre.

Scrisoarea Sfântului Vasile de la Poiana Mărului către fiul său duhovnicesc, ieroschimonahul Kir Alexie

„Cel ce rabdă necazul şi supărarea, săvârşeşte în sufletul său mare nevoinţă şi trudă, ca şi cel care vâsleşte luntrea împotriva cursului apei. Pe când omul care se mânie şi ţine minte răul şi mai ales dacă şi caută să se dezvinovăţească, acela îşi slăbeşte şi îşi seacă puterile sufleteşti, încât ispitele pătrund în sufletul lui fără nici o greutate şi-i duc mintea spre tot felul de plăceri şi patimi, precum şi apa duce luntrea spre Oceacov şi Crimeea.”

Pagini