plăcere

Doar prin osteneală și străduinţe se dobândește Împărăția

Ceea ce este socotit acolo dulce, nouă ne pare amar; ceea ce e plăcut acolo, nouă ne pare nesuferit; ceea ce acolo veseleşte, pe noi ne întristează – am luat-o pe cu totul alte căi: şi Împărăţia, împreună cu cei ce se silesc şi pun mâna pe ea, se depărtează de noi.

Datoria celor ce vor să se mântuiască este să înfrunte ispitele

Prin iubirea de plăcere vine încălcarea poruncii şi păcatul, iar prin iubirea de durere, orice mărturisire şi virtutea.

N-am fost creaţi doar ca să mâncăm bine şi să chefuim

Suntem făcuţi pentru a face binele, prin care dobândim, în această existenţă scurtă, viaţa veşnică şi fericită, la care toţi suntem chemaţi prin harul lui Dumnezeu.

Granița dintre plăcerea curată și păcat

Dumnezeu primeşte starea obişnuită a omului. Dumnezeu iubeşte normalitatea. Păcatul intervine în momentul în care lucrurile nu mai stau normal.

Nu traiul bun asigură sănătatea, ci viaţa curată

Părinţii stăruie să nu ne hrănim cu mâncăruri greu digerabile sau grase, căci ele fac rău şi trupului, dar şi sufletului. Nimeni nu s-a îmbolnăvit din pricina postului.

Cum să ne găsim liniștea cu ajutorul credinței

„Fiule Timotei, luptă-te lupta cea bună a credinţei...” (I Timotei 6, 12); „suferă ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos..., că cine nu se luptă după lege, nu se încununează” (II Timotei 2, 3, 5).

„Împărăteasa, stăpâna şi plăcerea care cuprinde toate plăcerile”

Dintre toate patimile, două sunt mai grele, care zăpăcesc şi slăbănogesc amărâtul suflet, fiind în atârnare una de alta şi întocmai ca o pereche.

De ce desfrânarea îl îndepărtează atât de mult pe om de Dumnezeu?

Persoana desfrânată are întotdeauna timp să conştientizeze gravitatea faptelor sale. Desfrâul este înfiorător prin conştientizarea păcatului înfăptuit.

Păcatul e un întuneric şi o ceaţă a sufletului ce se lasă din gânduri

Păcatul se naşte aşa, că diavolul ispiteşte pe om printr-o momeală care nu-l forţează şi îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere şi a slavei deşarte.

Pricina păcatelor este slava deșartă

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!

Pagini