pocăință

Cine trebuie să se spovedească?

„Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări, şi preoţi şi arhierei nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi suntem datori să ne pocăim... Iar cum că spovedania sau pocăinţa e trebuincioasă şi pentru preoţi, ca şi pentru călugări şi mireni, chiar apostolul mărturiseşte zicând: «Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă tămăduiți».”

„Frica de Dumnezeu îți dă putere să n-ai frică”

Cel plin de frica lui Dumnezeu e plin de puterea Lui.

Să ne întoarcem de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire!

A voit Preasfântul şi Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să ne arate că ţine mult la petrecerea curată şi la curăţie şi o ia în Sfânta Sfintelor pe Maria cea în vârstă de trei ani, prunca lui Dumnezeu, să o crească duhovniceşte în chip sfânt şi neprihănit, pentru ca dintr-un trup sfânt şi fără de pată şi fără de prihană, Cuvântul cel Preasfânt şi fără de trup al lui Dumnezeu şi Dumnezeu mai presus de Cuvânt să ia trup...

Pregătirea pentru Taina Mărturisirii

În cadrul Tainei Spovedaniei este necesară o pregătire a credincioșilor pentru mărturisire. Aceasta poate fi făcută credincioșilor în grup, deci o pregătire colectivă, dar și fiecăruia în parte, pregătire individuală.
Pocăinţa ne deschide calea cea nesfârşită a îndumnezeirii.
___   Părintele Petroniu Tănase

Când voi îmbătrâni, ...o să mă pocăiesc

Pocăință, pocăință, pocăință. Unde ești, pocăință?

Cum să împăcăm viața în societate cu ascultarea de duhovnic, fără să fim extremiști?

În funcție de subiect și de pocăința acestuia (dacă-i pare rău, dacă varsă o lacrimă) duhovnicul are latitudinea să-i dea un maxim, dacă este mai îndărătnic și are nevoie de mai multă îndreptare, sau să-i dea un minim, iar la a doua vizită să-l absolve complet.

Intră în tine însuți şi pune acolo totul în rânduială

Ştergeţi prin suspine tot praful gândurilor deşarte şi nelucrătoare care s-a adunat, păziţi-vă prin cugetarea la cele dumnezeieşti; spălaţi cu lacrimi toată necurăţia gândurilor şi aşezărilor (dispoziţiilor) sufleteşti păcătoase, puneţi să stea de strajă sfânta trezvie; îndreptaţi şi refaceţi prin pocăinţă nefăţarnică tot ce a fost stricat şi zdrobit prin căderile în păcat, îngrădiţi-vă cu sfânta râvnă spre împlinirea poruncilor. 
Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire.

Dacă noi Îi cerem ajutorul, Dumnezeu ni-l va trimite cu siguranță

Mulți păcătoși au avut parte de miracole spre întoarcerea lor la calea Adevărului, pe calea mântuirii. Ce vom face, deci? Vom scrie cu toții scrisori către cer? Da, vom scrie. Așa cum au scris toți creștinii, încă de la întemeierea Bisericii.

Pagini