puterea rugăciunii

„Mai trecem din când în când pe la biserică, mai dăm un acatist, mai aprindem o lumânare, dar suferim de lâncezeală sufletească” – Pr. Visarion Alexa

Alergăm, ne zbatem încruntați, contorsionați. Devenim până seara ca o funie plină de noduri strânse. Nu e lucru rău, aceasta este viața noastră de zi cu zi, însă rău e când în încordarea aceasta pierdem esențialul. Dacă toate stările acestea psihologice din adâncul nostru s-ar trasforma în stări duhovnicești și dacă nodul acesta ce devenim într-o zi, l-ar avea în el pe Dumnezeu, atunci viața noastră s-ar umple de sens.

...un orb ședea lângă drum, cerșind (Luca 18, 35-43)

Un orb vindecat care nu pierde din vedere ceea ce-i activase credința: viața veșnică. Poate că e timpul să înțelegem în ce fel vindecările noastre ne îndepărtează de Hristos în vreme ce suferirea în credință a neputințelor ne umple de lumină. Nu. Nu-i musai să suferim pentru a fi în Împărăție. Dar e musai să ne vindecăm de orbirea sufletului ca să nu uităm de Patima lui Mesia Iisus care ne vindecă de moarte. Pe noi, orbii care cerșim la margine de drum ca la o margine de viață.

Minunea prin care Sfântul Neofit a fost izbăvit de la moarte năpraznică

Dar pe când ședeam eu și săpam în piatră cu o daltă, dintr-odată din partea mea dreaptă s-a desprins o piatră mare ca o stâncă și tare, nelipsindu-i nimic din greutatea plumbului, lungimea de șase picioare, având grosimea mai mare decât poate cuprinde un bărbat cu brațele, a căzut pe lângă mine și, rupându-mi veșmântul pe umărul drept și lovindu-mă în coastă, m-a tras în jos. Și eu îndată am strigat cu glas mare și am zis: „Stăpână ajută-mă, Hristoase ajută-mă”. Urgența nevoii nu mi-a mai lăsat nici urmă de discernământ, ca să fie chemat mai întâi Stăpânul, ci Stăpâna, și nimic străin.

(Video) Cum ne putem păstra liniștea sufletească?

Fragment din intervenția LIVE a Părintelui Constantin Necula de miercuri, 13 mai 2020: „Revenirea în social și provocările ei duhovnicești”

Rugăciunea făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Macarie pentru ucenicul lui

Şi îndată ucenicul a fost răpit de o mână nevăzută, precum odinioară Avva a fost luat de îngeri, şi în chilia sa s-a dus. Iar acolo l-a aflat pe Sfântul Macarie rugându-se lui Dumnezeu pentru dânsul, ca din primejdia ce era de faţă să se izbăvească ucenicul său. Pentru că ştia ceea ce se făcea, iar pe cele de departe ca şi pe cele de aproape le vedea cu ochii minţii.

„Dumnezeul meu, fă-l bine pe acela și dăruiește-mi mie boala!”

Dulceața rugăciunii fierbinți a bolnavului îi poate chiar copleși simțirea durerii sale trupești.

Postul este depărtarea de orice lucru rău, nu doar grija la ce mâncăm

Postul este viața îngerilor și cel ce se folosește de post are cin îngeresc. Și să nu socotești, iubite, că postul este atât de simplu. Căci nu cel ce postește numai de mâncări acela împlinește fapta postului. Ci post se socotește depărtarea de orice lucru rău.

Minuni ale Maicii Domnului de la Bisericani

„Au venit la Maica Domnului oameni care trebuia să meargă la operații dificile și nu știau dacă se mai întorc. Oameni pe muchie de cuțit. Și au văzut minuni. Le-a ajutat Dumnezeu și mâna doctorului a fost atât de bine chivernisită de harul Lui, că au reușit operațiile (pe creier, transplant de inimă etc.)”, mărturisește părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, cel care ne-a împărtășit câteva dintre minunile Maicii Domnului, a cărei iconiță făcătoare de minuni se găsește spre închinare în paraclisul mănăstirii.

Cum să începem practicarea Rugăciunii lui Iisus?

A fi creștin nu înseamnă doar a fi bun, ci a fi unit cu Dumnezeu. Și bineînțeles că fiind unit cu Dumnezeu ești bun, dar într-un alt fel.

Mărturia unui pacient ieșit pozitiv la testul Covid-19: „Sfântul Nichifor Leprosul a grăbit recuperarea mea!”

Nu m-am ridicat din pat, nu am aprins lumina, nu am îndrăznit să-mi doresc să văd sau să mi se confirme ceva. Doar continuam să mă rog în inima mea. În câteva minute am adormit. Când m-am trezit dimineață odihnit, cum nu mai fusesem în ultimul timp, mi-am dat seama că totul era cât se poate de real.

Pagini