puterea rugăciunii

Faptele arată cel mai bine credința noastră, dincolo de îndemnuri și cuvinte

Ieşi de la sfânta slujbă arătându-le celor absenţi – şi prin înfăţişare, şi prin privire, şi prin glas, şi prin mers, şi prin toată cuviinţa ta – câştigul pe care l-ai primit prin Biserică. Învaţă-i pe cei care nu merg la Biserică faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparţii vieţii cereşti, că te-ai întâlnit cu Hristos şi ai vorbit împreună cu El. 

Rugăciunea personală ca medicament și alinare împotriva bolii

În procesul vindecării omului sufletește și trupește, în calea vindecării supreme, a mântuirii un rol foarte important îl are și rugăciunea, personală sau comunitară. „Rugăciunea este începutul oricărui bine şi pricina mântuirii şi a vieţii veşnice”[1]. Cine se dispensează de rugăciune pierde ajutorul lui Dumnezeu și mintea lui rămâne întunecată, iar viața lui este o permanentă rătăcire. Iisus ne îndeamnă: „Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide” iată calea de a însuși harul și mila lui Dumnezeu, calea de a căpăta lumina cea adevărată, cunoștința cea sigură și nefalsificată. Iisus adaugă: „Rugați-vă neîncetat”. Sfântul Efrem ne spune: „Rugăciunea este paznicul modestiei, frâul furiei, leacul împotriva urii, reprimarea orgoliului, consolarea suferințelor, încrederea în rezolvarea tuturor greutăților”[2]. [1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre rugăciune, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Revista Ortodoxia”, Nr. 3, 1983, p. 5. [2]*, Cugetări duhovnicești. Din înțelepciunea sfinților. Volumul 1, Concepție și selecție Ala Rusnac, Editura Epigraf, Chișinău, 2009, p. 101.

Rugăciunea făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Macarie pentru ucenicul lui

Şi îndată ucenicul a fost răpit de o mână nevăzută, precum odinioară Avva a fost luat de îngeri, şi în chilia sa s-a dus. Iar acolo l-a aflat pe Sfântul Macarie rugându-se lui Dumnezeu pentru dânsul, ca din primejdia ce era de faţă să se izbăvească ucenicul său. Pentru că ştia ceea ce se făcea, iar pe cele de departe ca şi pe cele de aproape le vedea cu ochii minţii.

Postul este depărtarea de orice lucru rău, nu doar grija la ce mâncăm

Postul este viața îngerilor și cel ce se folosește de post are cin îngeresc. Și să nu socotești, iubite, că postul este atât de simplu. Căci nu cel ce postește numai de mâncări acela împlinește fapta postului. Ci post se socotește depărtarea de orice lucru rău. Căci dacă postești și nu îți ții gura ca să nu spună cuvânt rău sau să verse fiere, sau minciună, sau jurământ strâmb, sau clevetire împotriva aproapelui, dacă unele ca acestea ies din gura ta, a celui ce postești, nimic nu folosești.

„Maica Domnului m-a ținut în brațe deasupra apei, până au ajuns oamenii să mă ducă la mal”

Un copil salvat din vâltoarea apei povestește: „Când am căzut în râu, a venit această Stăpână a casei noastre (arătând cu degetul icoana Fecioarei Maria), m-a apucat de mână și m-a ținut deasupra ei până când au venit acei oameni să mă ia!”

Ajutorul Sfântului Nicolae – o minune din 1920

Fiul nu-şi dorea decât să se culce şi să doarmă mult, însă mama lui a insistat s-o însoțească la biserică. Probabil că el mai fusese acolo de mai multe ori, însă niciodată prea atent. Bătrânica l-a condus spre o icoană imensă a Sfântului Nicolae. Fiul a devenit palid ca ceara şi a început să tremure. Nu putea decât să murmure: „Dragă mamă, dar chiar acest bătrân m-a condus spre libertate!...”.

Un francez se convertește la Ortodoxie, după întâlnirea cu Sfânta Xenia

- Am venit să vă spun, i-a zis ea, în timp ce îşi ridica bastonul, să încetaţi să-l mai ridiculizaţi pe Yuri, cel ce se roagă. Veţi rămâne aici multă vreme și veți ajunge să-i căutați rugăciunile!

Puterea rugăciunii şi a metanierului este mărturisită chiar de diavol

Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu-şi mai făcea nici canonul, şi voia să se întoarcă în lume. Deci s-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se ştie că aleargă cei demonizaţi, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim. Deci şi acesta, mergând să se închine la Sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis: „Ştii ce ţii în mâna ta? Ah, dacă ai şti, nenorocitule, ce ţii în mână! Dacă ai şti cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ţii din obişnuinţă, din rutină!”.

Faptele bune și rugăciunea ne aduc harul Duhului Sfânt

Ai vrea, de pildă, să mergi la biserică și fie nu e niciuna prin preajmă, fie s-a terminat slujba. Ai vrea să miluiești pe vreun sărac, și nu-i nici unul sau n-ai pe moment ce să-i dai. Dar toate acestea nu împiedică rugăciunea; de ea, oricine și oriunde se poate folosi.

Să nu amestecăm duhoarea păcatului cu mireasma rugăciunii

Îndeosebi trebuie să ne luptăm cu următoarele trei patimi: îmbuibarea pântecelui, iubirea de arginţi şi slava deşartă. Cu patimile acestea s-a încumetat diavolul să-L ispitească chiar şi pe Hristos, când îşi terminase nevoinţa din pustie.

Pagini