Păcatul akediei se vădește printr-un simțământ de durere și mâhnire disperată. Dacă nu ne încredem pe de-a-ntregul Purtării de grijă dumnezeiești, împrejurările din afară ne pot arunca în akedie, iar akedia duce la deznădejde, uneori chiar la dorința de a muri. Akedia este favorizată de părăsirea pravilei de rugăciune și a lecturilor ortodoxe folositoare pentru suflet, legarea de lucruri pământești și vremelnice, uitarea poruncilor lui Hristos.

Visările sterpe, statul degeaba, bucuriile lumești, după care oamenii simt inevitabil o anumită pustiire lăuntrică – toate acestea duc la păcatul akediei. Omul căzut în akedie n-are putere de nimic, nici de lupta cu răul. În atmosfera deprimantă, întunecată, înfloresc luxuriant și agresivitatea, și spaimele, și invidia, și multe, multe alte lucruri păcătoase. (Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului)

(Akedia, fața duhovnicească a deprimării – Cauze și remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, București, 2010, p. 77)