Sfântul Nicolae, grabnicul ajutător al sfinților

Ori de câte ori vine vorba despre Sfântul Nicolae, ceva din fibra sufletească a fiecăruia se mișcă intens. Sfântul Nicolae este cel care ne-a înveselit copilăria. La fiecare început de iarnă ne pregăteam ghetuțele, nutrind bune nădejdi că cel care este prin excelență pe cât de discret, pe atât de măreț și de apropiat, ne va aduce ceea ce ne dorim și nu de puține ori, așa se întâmpla.

Acum, când suntem mai mari, Sfântul Nicolae, pe lângă lecția de hărnicie și de dărnicie pe care am învățat-o în copilarie, ne arată ce înseamnă să fii cu adevărat un om de calitate: să ai un suflet elegant, să fii inteligent, ospitalier, blând, apropiat de sufletele și de inimile celorlalți! Arhiepiscopul Mirelor Lichiei a fost în stare de prezență ori de câte ori a fost nevoie! De aceea, Părintele Nicolae ne învață că trebuie să dăruim nu doar din ceea ce avem, ci mai ales din ceea suntem.

Marele Ierarh Nicolae a intervenit în chip minunat și în viața sfinților. Din acest motiv, sinaxarele consemnează momente de maximă intensitate duhovnicească în care Sfântul Ierarh Nicolae s-a arătat unor oameni cu viață bineplăcută lui Dumnezeu, care aveau o dragoste deosebită pentru Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Blândul Nicolae a vărsat din destul, din preaplinul inimii sale, mir de mult preț prin ajutorul oferit sfinților, dovedindu-se iarași și iarăși „grabnic ajutător”, „cald folositor”, „cercetător celor necăjiți”, „liman lin  celor înviforați” „mângâiere celor care plâng”. 

Este frumos de văzut modul în care Sfinții din primele veacuri creștine ajută pe oamenii sfinți apropiați de vremurile în care trăim. Aceste adevăruri întăresc și mai mult credința noastră, sporesc semnificativ evlavia față de prietenii și casnicii lui Dumnezeu cel ce întru sfinți se odihnește. În continuare, vom zugrăvi câteva chipuri de sfinți care s-au bucurat prezența și ajutorul Sfântului Mare Ierarh Nicolae.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

La vârsta de 51 de ani, întors din Sfântul Munte al Athosului, în sufletul său fiind petcetluită amprenta rămasă prin întalnirea cu marele isihast, Sfântul Paisie de la Neamț, Cuviosul Gheorghe se înfățișează Mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești. În dialogul celor doi, Chiriarhul îi cere să râmână în această Eparhie și să se hotărască în ce Mănăstire va vrea să rămână. În acea seară, Sfântul Ierah Nicolae apare în vis Sfântului Cuvios Gheorghe zicându-i să rămână în Țara Românească și „să curețe sfântul său locaș de fiarele sălbatice”. A doua zi, Ieromonahul Gheorghe îl întreabă pe prietenul său, Macrie Dascălul dacă cunoaște o mănăstire aflată sub proteguirea Sfântului Ierarh Nicolae. Macarie îi spune de Mănăstirea părasită de la Cernica.

Cu acest prilej, Gheorghe trăiește o imensă bucurie, cerând mai apoi Mitropolitului Grigorie să îi dea binecuvântare să se stabilească în ,,insula Sfântului Nicolae de la Cernica”. După ce primește arhiereasca blagoslovenie, va desfășura în această insulă păstorită de Sfântul Nicolae o neostoită și rodnică avtivitate.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Un alt sfânt care l-a iubit cu ardoare pe ajutătorul celor din Mira este Sfântul Ierah Calinic de la Cernica.

Acestui mare sfânt, precum și duhovnicului său, Cuviosul Pimen, prin lucrare dumnezeiască, li se vor arăta în vis trei sfinți: Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica. Blândul Păstor al Lichiei va rosti către fericitul Calinic „Ridică-te și să zidești în ostrovul cel mic o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Gheorghe…”, apoi purtătorul de biruință Gheorghe îi va grăi starețului Cernicăi „Noi îți vom trimite tot ce-ți va trebui”, iar Fericitul întru adormire Stareț Gheorghe îi va spune „Să nu ai nici o îndoială în inima ta!”.

În timpul stăreției Sfântului Calinic s-a întâmplat o mare lipsă de făină. Pitarul mănăstirii, cu lacrimi în ochi, a venit la stareț să-l înștiințeze de această lipsă. Cu puternică credință, Cuviosul Calinic a îndemnat întreaga Mănăstire să aibă nădejde la Maica Domnului și la Sfântul Ierarh Nicolae. După aceasta, s-a grăbit catre chilie și rugându-se fierbinte i-a cerut fierbinte milostivului Nicolae să scape de foamete obștea Mănăstirii și să poată să hrănească pe crdincioșii care vor pășii în acest ostrov. A poruncit ca după slujba Vecerniei să fie săvârșită în biserică slujba Acatistului Sfântului Nicolae. După terminarea Acatistului, întreaga suflare a Mănăstirii în frunte cu Starețul Calinic a trait un înspăimântător fior de bucurie aducâtor. Un car cu boi plin cu fâină ședea în poarta Mănăstirii. Oamenii care au condus carul au spus ca inimile le-au fost mânate de evlavia ce o poartă Sfântului Nicolae și din acest motiv au ales sa aduca fâină din destul aici.

Cu lacrimi în ochi și cu mulțumitoare inimi, Sfântul Calinic dimpreună cu monahii și-au îndreptat privirea spre Icoana Sfântului Ierarh Nicolae, primind cu bucurie binecuvântarea sa.

Sfântul Ierarh Nectarie

Sfântul Ierarh Nectarie este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți la ora actuală. Numeroși pelerini vin să se închine în Insula Eghina vindecătorului de cancer, cel care în viața sa a pătimit aspre prigoane pe nedrept, arătându-se sfânt model de rabdare șide dragoste jerfelnică.

Acestui Sfânt Ierarh, hirotonit arhiereu în Catedrala Sântului Ierarh Nicolae din Cairo - mare predicator, deosebit director de seminar, iscusit ierarh, om cu viață curată și sfântă - i se arată Marele Arhipăstor Nicolae. Sfântul Nectarie, răvășit de o grea suferință prilejuită de atitudinea inumană a celor din jur, care iscau intrigi la adresa lui la tot pasul, îl întalnește în vedenie pe Sfântul Nicolae. Cu privire senină și caldă, Marele Nicolae îl îmbrățișează pe Ierarhul Nectarie și îi spune „Eu te voi înălța sus, sus de tot”. De atunci între cei doi arhierei se va crea o legătură puternică. Se poate afirma, pe drept cuvânt, că din iubire față de Dumnezeu, din dragoste față de oameni și de dragul Sfântului Nicolae, Nectarie Mitropolitul a îndurat toate josniciile la care a fost supus, fiind și pentru noi sfântă paradigmă.

Sfânta Iuliana din Lazarevo

În sluba Acatistului Sfântului Ierarh Nicolae rostim ,,Bucură-te, izgonitorul demonilor!”. Acest adevăr a avut să-l trăiască o Sfântă din Biserica Ortodoxă a Rusiei, Sfânta Iuliana din Lazarevo. Sinaxarul ei consemnează faptul că Fericita Iuliana, aflându-se la vremea rugăciunii înaintea icoanelor Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a Sfântului Ierarh Nicolae, o ceată inspăimântătoare de demoni a început să năvălească peste dânsa, țipând și zicându-i să înceteze îndată rugăciunea. În acele clipe, inima ei s-a înfricoșat puternic de ceea ce vedea și auzea și cu toate puterile a strigat din adâncul inimii „Sfinte Nicolae, scapă-mă!”. Atunci, izgonitorul demonilor, Sfântul Nicolae, a apărut înaintea Iulianei și a alungat puterile întunericului, iar pe această binecredincioasă femeie a binecuvântat-o spunându-i „Fiica mea! Fii tare și puternică și nu te înfricoșa de amenințările demonilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de demoni și de oamenii cei răi!”. De atunci, Sfânta Iuliana s-a îmbărbătat și mai mult, simțind prezența Sfântului Ierarh Nicolae„ și a slăvit pe Dumnezeu Cel ce este minunat întru Sfinții Săi.

Aceste exemple de sfinți care s-au întalnit în viața lor cu Sfântul Ierarh Nicolae reprezintă pentru noi un bogat nor de mărturii ale dragostei și milostivirii Marelui Ierarh prăznuit în cea de-a șasea zi a lunii decembrie. Cu siguranță și noi ne putem întâlni cu Sfântul Ierarh Nicolae, și noi putem transmite dragostea acestui sfânt printr-o faptă de milostenie, printr-un cuvânt bun, printr-o atitudine frumoasă și sinceră. Sfântul Ierarh Nicolae este biruitor de popoare pentru că a subjugat cu dragostea sa, cu milostivirea sa, cu blandețea și bunătatea sa sufletele oamenilor și ale sfinților. De aceea, mulți sfinți s-au inspirat în viața lor din curajul, din bunătatea și din dragostea Sfantului Nicolae, precum bunăoară Sfântul Iosif cel Milostiv.

Sfântul Ierarh Nicolae este paradigma Păstorului blând, care prin atitudinea sa vorbește și intelectualului și omului simplu și omului care tinde spre sfnțenie.

Sfântul Nicolae i-a învățat pe sfinți că, pentru a ajunge sfinți, trebuie să păzească cu sfințenie cele sfinte! (stud. Nicolae Leonard Pocovnicu)

Ultimele din categorie