răbdare

Care a fost semnul prin care a intrat Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în viaţa monahală?

„Părinte stareţ, doresc să mă fac călugăr, să-mi plâng păcatele mele, să mă rog pentru părinţii care m-au născut şi să laud neîncetat pe Dumnezeu.” „Bun lucru ţi-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie şi ascultare şi vei iubi rugăciunea, pe toate cele bune le vei săvârşi, vei birui cu uşurinţă ispitele acestei vieţi şi cu sfinţii în cer te vei număra.”

Ioan Iacob Hozevitul – rămas orfan, crescut de bunica văduvă și ajuns sfânt

„Dragul meu, tu nu ştii durerea din casa noastră. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat când tu aveai numai şase luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Cer demult. Fiind văduvă, voiam să mă duc la mănăstire dar, văzând că ai rămas orfan de părinţi, am renunţat ca să te cresc pe tine.”

Arhimandritul Nectarie Banul, nevoitorul român de pe Muntele Tabor

În anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ca ucenic şi pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea şi blândeţea lui. Acolo s-au nevoit împreună aproape 20 de ani, împărţind unul cu altul toate ispitele, necazurile şi bucuriile vieţii pustniceşti. Mai întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret. Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor şi acolo au devenit sihaştri renumiţi în toată Galileea pentru viaţa lor aleasă, pentru răbdarea şi smerenia lor.

Ce ne învață Sfânta Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria?

Dacă ținem cont de faptul că Sfânta Ana s-a căsătorit la 15-16 ani și că a născut-o pe Prunca Maria la aproximativ 60 de ani, înțelegem că rugăciunea sa către Dumnezeu de a avea un copil nu s-a întrerupt vreme de aproximativ 45 de ani. Vă dați seama câtă răbdare și câtă statornicie? Iar Dumnezeu, văzând credința ei, răbdarea și statornicia sa, a dăruit Sfintei Ana mai mult decât a cerut ea.

Răbdarea, cheia armoniei în viața de familie

Majoritatea neînțelegerilor care apar în familie își au rădăcina în lucruri mărunte, neînsemnate. Privind însă în urmă, chiar și acele fapte sau lucruri care au dus la un divorț, au fost de fapt lucruri mici. Pentru a avea armonie și liniște în familie sau în comunitate avem nevoie să fim conștienți în permanență de faptul că toți suntem păcătoși. Trebuie să dobândim virtutea răbdării, și să nu lăsăm eșecurile sau căderile altora să ne influențeze în mod negativ.

Smerenia preface jignirile în cununi pentru viața veșnică

Vrei să fii următor al prietenilor lui Dumnezeu? Sau al celor plini de duhul vicleniei? Când simţi ispita să înjuri, gândeşte-te că eşti încercat. Astfel, vei merge de partea lui Dumnezeu, arătând îndelungă răbdare, sau vei alerga spre diavol, arătând mânie? Nu pierde ocazia să alegi partea cea bună. Pentru că ori îl vei folosi şi pe vrăjmaşul tău cu pilda blândeţii tale, ori vă veţi păgubi amândoi prin egoismul tău.

Cuviosul Casian Monahul – vestit caligraf şi împodobitor de cărţi bisericeşti

Voievodul Ştefan cel Mare, dorind să-şi înzestreze cu cărţi de slujbă ctitoria sa de la Putna, care atunci se zidea, a poruncit monahului Casian să-i scrie mai întâi mineiul pe luna august, cu slujba hramului mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe fila 44 se găseşte următoarea însemnare: „Acest minei pe august l-a scris Ştefan Voievod, domnul Ţării Moldovei, cu mâna păcătosului Casian”. Mineiul a fost terminat de scris, probabil, în anul 1466.

IPS Teofan: „Cheia acestei rânduieli se află în sobornicitate, în dreaptă măsură și în unitatea Bisericii”

Înălțăm rugăciune de mulțumire Dumnezeului Celui viu pentru viața bogată în daruri și roade cu care l‑a binecuvântat timp de 70 de ani pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Îl rugăm pe Atotmilostivul Dumnezeu să‑l ocrotească pe Întâistătătorul Bisericii noastre cu pace, răbdare, îndelungare în ani frumoși și liniștiți, dorindu‑i să meargă bine cu sănătatea, precum bine merge cu sufletul după cuvântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.

Ce dărâmă temelia unei familii fericite?

Smerenia este miezul inimii lui Hristos, ce merge întotdeauna alături de singurul tovarăș, blândețea. Aceste două virtuți, smerenia și blândețea sunt pilonii esențiali care dețin întreaga structură a familiei ce trebuie să reziste furtunilor și  presiunilor interne și externe. În cadrul ciclului familiei, „unde vârstele trupești și duhovnicești sunt diferite și trec prin specifice schimbări”, blândețea constituie liantul ce adună și reunește membrii familiei și îi conduce, într-un mod liniștit și cu fermitate, către maturitate și întregire.

„Vorbirea şi glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt”

Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală oamenilor. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi. Vai, ce dureros lucru este când singuri noi dispreţuim ce avem mai sfânt – Biserica – pe care o avem moştenire de la Hristos!

Pagini