râvnă

Sfântul Ioan Casian și educaţia pe care a primit-o în copilărie

Văzând sfinţenia, râvna pentru Hristos şi nevoinţa „călugărilor sciţi” din patria sa, Sfântul Ioan Casian se hotărî din fragedă tinereţe să ia jugul cel bun al lui Hristos, călugărindu-se într-una din mănăstirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia şi prietenul său de toată viaţa. Bunul său nume, viaţa sa aleasă, râvna pentru Dumnezeu, ca şi cultura vastă ce şi-o agonisi, îl făcură pe tânărul călugăr Ioan Casian (de la localitatea Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfinţii Vetranion (a doua jumătate a secolului IV) şi Teotim I „Scitul" (c. 392-403).

De tine depinde ca mintea să-ți fie liniștită

Un bolnav nu este supravegheat numai de medic, ci și el însuși se cercetează pe sine, să vadă dacă merge spre mai bine sau nu cu acele medicamente pe care i le-a dat medicul. Nu starețul te va urmări pas cu pas, ci tu însuți trebuie să te urmărești pe tine însuți.

Episcopul Iosif de Argeş mărturisea dreapta credinţă prin exemplul vieţii sale

În anul 1792 este hirotonit arhiereu cu titlul de Episcop al Sevastiei. Iar la sfârşitul anului 1793 este numit Episcop al Eparhiei Argeşului, abia reînfiinţată, pe care o păstoreşte cu duhovnicească râvnă şi înţelepciune timp de 27 de ani.

Cuviosul Iosif Sihastrul – dascăl al liniştii, preot şi povăţuitor de suflete

Adunând mai mulţi sihaştri în jurul lui, Cuviosul Iosif a făcut din peştera sa o adevărată sihăstrie pe Valea Bordeiului şi pe Munţii Martirie, Cecilia şi Crucea Spătarului din apropiere. Mulţi dintre ucenicii săi se nevoiau în mici bordeie de lemn şi pământ risipite pe toată valea din apropiere. De la aceşti sihaştri se numeşte până astăzi locul acesta „Valea Bordeiului” şi „Pârâul Bordeiului”.

Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei şi Sucevei – patriotul iubitor de Hristos, de oameni și de carte

În anul 1621, năvălind tătarii asupra Sucevei, Mitropolitul Anastasie a luat noaptea moaştele Sfântului Ioan cel Nou şi a căutat să fugă în munţi, împreună cu numeroşi credincioşi. Dar, văzând Dumnezeu lacrimile poporului, prin negrăită minune, moaştele s-au făcut atât de grele, încât carul cu boi nu se putea mişca din loc. Atunci marele ierarh a făcut litie şi priveghere de toată noaptea, a înconjurat cetatea cu racla Sfântului Mucenic Ioan, protectorul Moldovei, şi îndată au fugit ruşinaţi păgânii din ţară.

Protosinghelul Teodul Varzare – preot și duhovnic iscusit al Mănăstirii Agapia

Protosinghelul Teodul este singurul părinte care s-a învrednicit să ne descopere câteva momente din viaţa unui episcop sfânt, care s-a nevoit în ţara noastră.

Cu cât omul petrece mai mult în rugăciune, cu atât mai mult atrage harul îmbelșugat al Duhului Sfânt

Harul îi întărește trupul ca să poate duce o și mai aspră nevoință, în vreme ce energia rugăciunii îi deschide larg inima, așa încât toate cele ascunse și întunecate ale ei să iasă la lumină și să se curețe.

Primim har după râvna și credința din sufletele noastre

Plin de curaj apucă-te de tot lucrul bun și fără nicio îndoială în suflet să te apropii de fapta bună, și să n-ai în inimă îndoieli în ce privește nădejdea în Dumnezeu, pentru ca să nu se zădărnicească osteneala ta și să nu se îngreuneze munca ta. 

Arhimandritul Neonil Buzilă – stareţul care a tipărit și a dăruit cărți în țară și străinătate

Cea mai mare operă culturală a stareţului Neonil a fost tipărirea de cărţi. Pentru a satisface setea de cunoaştere duhovnicească a tuturor şi pentru a înzestra bisericile şi mănăstirile cu cărţile necesare de cult, el a mărit mult tipografia mănăstirii şi a înlocuit vechile teascuri de lemn cu altele metalice. Activitatea tipografică era susţinută de peste 60 de călugări şi fraţi.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

Pagini