relatia parinte-copil

Cum ajutăm frații mai mari să scape de invidie?

Invidia este o patimă. Însă atunci când copilaşul este de trei ani, iar mama lui îl alăptează pe frăţiorul lui nou-născut, este oarecum îndreptăţit să-l invidieze, deoarece cu puţin timp mai înainte el era alăptat.

Copiii în fața ecranelor – între limită și exces

Copiii care se uită mult la televizor (sau la orice alt ecran, n.r.) stabilesc mai greu contacte personale, fac des grimase şi evită să se uite în ochii interlocutorului, au o putere de concentrare mai mică, răspund superficial, stereotip, nu manifestă interes faţă de obiecte și lectură. După o perioadă de câteva ore, buimaci, agresivi, capricioși și provocatori, chiar dacă programele urmărite au fost adecvate vârstei! Când conţinutul lor promovează agresivitatea și violenţa, efectul nociv crește exponenţial.

Cum învățăm copilul să-și depășească frica de nou

Preocupă-te tu, ca părinte, să creezi situaţii în care copilul să se confrunte cu noul: o vacanţă într-un loc necunoscut, o întâlnire cu persoane pe care nu le cunoaşte, o vizită la un muzeu – sunt nenumărate posibilităţi. Încetul cu încetul, va învăţa să nu se sperie de nou.

Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice

Problemele se ivesc atunci când părinţii sunt atât de severi, încât copiii încep să aibă resentimente faţă de ei. Chiar şi atunci când suntem nevoiţi să spunem „nu” cererii unui adolescent, trebuie să-l ascultăm cu atenţie şi să-i arătăm că am fi gata să lăsăm de la noi dacă nu ar exista un obstacol real. Altminteri, copiii vor înceta să ne mai spună dorinţele şi gândurile lor adevărate.

Copilul tău nu este subordonatul tău

Copilul tău nu este subordonatul tău. Este un mare dar de la Dumnezeu. Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viaţă.

Ce alegi să îi transmiţi copilului tău?

Părinții sădesc în proprii lor copii valorile, ideile și ticurile verbale cu valențe negative pe care le folosesc în fiecare zi, conștient și inconștient.

Cei mai buni profesori de religie rămân părinții

Dacă nu învaţă credinţa în casă de la părinţi, nu au nici o educaţie. Ei fac toate răutăţile, fără mustrare de conştiinţă. Şi atunci plâng mamele. Câte mame vin şi plâng aici...

A fi părinte înseamnă a fi creator

Fiecare copil este o minune. În fața acestei minuni omul simte, fie că spune sau nu, el simte acolo prezența și darul lui Dumnezeu.

Rolul părintelui este de a-şi pregăti copilul pentru viaţă

Copilul creşte, asta este natura, însă cum crește depinde de părintele său. El trebuie să îl înveţe de mic cât mai multe lucruri din tot ce are nevoie să ştie.

Nu trăi tu în locul copilului tău!

Nu transfera visurile şi dorinţele tale asupra copilului tău. El este o altă fiinţă, cu propriile-i visuri şi dorinţe.

Pagini