În relația părinte-copil nu există „prea târziu”

Creşterea copiilor

În relația părinte-copil nu există „prea târziu”

Niciodată nu e prea târziu pentru a-ţi iubi copilul, a-l înţelege, a-i arăta dragostea ta, dorinţa ta de a comunica cu el. Dacă te afli departe de copilul tău din punct de vedere afectiv, fă tu primul pas către reluarea comunicării cu fiul tău sau fiica ta. Şi fă-i şi pe următorii, chiar dacă semnalele nu sunt încurajatoare din partea copilului.

Cei care spun: „gata, acest copil e scăpat din mână, nu am ce să mai fac” trebuie să afle că niciodată nu e prea târziu pentru a reînnoda relaţia, comunicarea cu propriul copil. Şi asta indiferent de vârsta copilului – poate fi la 12 ani sau la 20 sau la 40...

Niciodată nu e prea târziu pentru a-ţi iubi copilul, a-l înţelege, a-i arăta dragostea ta, dorinţa ta de a comunica cu el. Dacă te afli departe de copilul tău din punct de vedere afectiv, fă tu primul pas către reluarea comunicării cu fiul tău sau fiica ta. Şi fă-i şi pe următorii, chiar dacă semnalele nu sunt încurajatoare din partea copilului. Perseverează şi vei vedea cum gheaţa dintre voi se va topi. Vei vedea cât de bine este să ai o relaţie caldă şi bună cu propriul copil, să simţi că între voi este iubire.

Niciodată nu este prea târziu pentru ca iubirea părintească să fie oferită, în toată splendoarea şi profunzimea ei, copiilor.

(Michiela Poenaru, Eu te-am făcut eu te omor. Ghidul bunelor maniere pentru părinţi,  Editura Coresi, București, 2010, pp. 178-179)