Rolul părintelui e de a-şi pregăti copilul pentru viaţă. Copilul creşte, asta este natura, însă cum crește depinde de părintele său. El trebuie să îl înveţe de mic cât mai multe lucruri din tot ce are nevoie să ştie, dar dacă mama îi duce lingura la gură şi la 5 ani, ce rost mai are să înveţe cum să mănânce singur?

Dacă altcineva te îmbracă, ce rost mai are să înveţi cum să faci asta singur? E ca şi cum ai vrea să înveţi o limbă străină fără să ai vreodată (sau prea puţin) şansa s-o vorbeşti, s-o asculţi, să citeşti sau să scrii în limba respectivă.

Pe timpul lui Ceauşescu, cu toţii învăţam engleza câte 10-11 ani în şcoală şi o vorbeam ca vai de noi, închişi cum eram între graniţele noastre, pe când un emigrant o învăţa în numai câteva luni şi încă mult mai bine. Ce face diferenţa? Exerciţiul, practica!

(Irina Petrea, Şi tu poţi fi SUPER NANNY, cum să-ţi creşti bine copilul, Editura Trei, București, 2007, p. 88)