responsabilitate

Ce să fac?

Oamenii sunt puși să aleagă între o școală și o profesie, între o profesie și o altă profesie, între a se căsători sau a nu se căsători, între a naște și a nu naște, între a divorța și a nu divorța, între a tăcea sau a vorbi, între a pleca sau a rămâne.

Ce vrea Dumnezeu de la mine?

Viața nu este făcută doar din muncă și contracte. Viața e un tumult de sentimente, de legături și sfâșieri cărora trebuie să le faci față. Uneori, o hârtie de divorț nu te eliberează de omul pe care l-ai iubit, după cum nici un certificat de căsătorie nu te face să iubești și să fii iubit.

De ce nu primesc răspuns unele rugăciuni ale părinților pentru copiii lor?

Când vă vine greu din pricina lucrurilor pe care le fac copiii voştri, atunci plângeţi, atunci vă rugaţi lui Dumnezeu să vă ajute. Iar rugăciunea voastră rămâne neroditoare, pentru că nu este îngăduit să arunci asupra lui Dumnezeu propriile tale îndatoriri.

Îngrijeşte-te de sufletul copilului tău şi restul va veni de la sine

Îngrijeşte-te de sufletul copilului tău şi restul va veni de la sine. Dacă sufletul nu e bun, atunci nu-i folosesc lui la nimic averile. Dar dacă sufletul îi e întărit în credinţă, plin de virtute şi curat, atunci nici chiar sărăcia nu-l poate vătăma.

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Răspunderea sacră a căsătoriei

Atât soţul, cât şi soţia poartă până la sfârşitul vieţii sfinţita răspundere pentru fericirea şi supremul bine al celuilalt.

Activităţi necesare pentru educarea atenţiei copiilor

Este necesar să-i învăţăm pe copiii noştri să se implice de mici, în mod responsabil, în treburile casei. Aceasta nu neapărat pentru că ne-ar fi atât de necesar ajutorul lor, ci pentru că numai aşa învaţă ei să muncească, să se descurce singuri.

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Nici sfaturile, nici disciplina, nici severitatea nu-i pot salva. Dacă părinţii nu fac nici un efort de sfinţire, dacă nu luptă, comit greşeli mari şi transmit răul care este în ei. Dacă părinţii nu duc o viaţă de sfinţenie, dacă nu vorbesc cu dragoste, răul îi face să pătimească pe aceştia prin reacţia copiilor lor.

Relațiile care spun „pas” responsabilității

Depășirea situației dificile duce la o mai mare deplinătate a vieții, la o mai mare fericire, la conștientizarea faptului că l-am înțeles pe omul pe care îl iubesc. Tocmai în fața acestei sarcini oamenii spun „pas” și asta vor să evite în viață.

Educația copilului trebuie să se bazeze pe consensul părinților asupra regulilor

Divergențele dintre părinți constituie unul dintre cei mai puternici factori ce traumatizează psihic copilul – și chiar dacă părinții nu se ceartă în fața lui (sau din cauza lui), ci există divergențe în ceea ce privește cerințele față de el, aceasta este oricum o povară excesivă pentru sistemul nervos al copilului.

Pagini