responsabilitate

Nu putem ajunge în Rai fără osteneli și întristări

Din Pateric aflăm că vechii asceți, când pentru o perioadă nu aveau nicio greutate sau nicio ispită, ziceau, cu neliniște, că „i-a uitat Dumnezeu” și se simțeau în siguranță numai atunci când dragostea lui Dumnezeu le trimitea încercări.

Protejându-i fără discernământ, părinții își sabotează copiii

Părinții care îi obişnuiesc pe copii să le vină toate de-a gata, chiar şi apa, ca să înveţe şi să nu piardă timpul, îi sabotează atât pe băieţi, cât şi pe fete. Şi copiii nu înţeleg cât se osteneşte mama făcând acestea, pentru că ei nu se ostenesc. După aceea, copiii le vor vrea pe toate în palmă, și încep: farfurii de o singură folosinţă, haine de o singură folosinţă, mănâncă numai pizza, pe care nu ştiu nici măcar să o învelească în hârtie... În felul acesta, ei devin nişte oameni complet nepuntincioși. Nu sunt buni nici pentru căsătorie, nici pentru călugărie.

Mare grijă, să nu îndemnăm în vreun fel la păcat!

De la lucrul acesta mai mic, înlesnirea poate să treacă la un al doilea, la un al treilea şi aşa mai departe, tot mai mult.

Rugăciunea în familie

Mirenii să nu uite că în lipsa unei rugăciuni comune în familie nu poate exista şi „biserica din casă”. Soţilor, organizaţi aceste momente, în funcţie de împrejurările care apar în familia voastră! Învăţaţi-vă să vă rugaţi şi învăţaţi-i şi pe copiii voştri!

Iubirea noastră este bolnavă

Suntem surzi. Într-o ureche surdă n-ai ce să spui. Numai Dumnezeu știe când și cum să-Și șoptească dragostea ca să întoarcă sufletul rătăcit. Dacă omul este adus cu forța, se împotrivește, închide ochii, nu vede ni­mic și chiar dacă îi ține deschiși, îi ține deschiși asupra unei alte perspective și vede altceva... Nu ne rămâne decât să avem încredere în Dumnezeu.

Copilul trebuie „antrenat” să ia decizii singur

Una dintre greşelile cele mai frecvente ale părinţilor este să nu-şi responsabilizeze copilul, să nu-i dea sarcini şi îndatoriri domestice. Copilul devine leneş, dezordonat, răsfăţat.

De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuțile?

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

„Colacul de salvare” al copiilor

Va trebui să cerem de la Dumnezeu, cu multă credinţă, milă pentru aceşti copii ce nu-şi asumă răspunderea pentru necredinţa lor. A noastră este doar responsabilitatea de a ne smeri şi a ne părea rău sincer, pentru ca apoi Dumnezeu să-i ajute într-un anume fel. Le va arunca El un „colac de salvare”. 

Sfaturi pentru mamele însărcinate de la Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame. Din momentul în care poartă în pântece embrionul conceput, au o a doua viață. Să vorbească pruncului încă nenăscut și să-l mângâie, prin propriul lor pântece, iar fătul va simți mângâierea în chip tainic.

Creşteţi-i pe copii creştineşte!

De mic să-l obişnuieşti pe copil spre bine. Să-l înveţi toate deprinderile creştineşti, pentru că vei da răspuns pentru el.

Pagini