responsabilitate

Animalele de companie în viața copiilor

Animalele de companie pot fi mai mult decât nişte prieteni pentru copii. Ele pot contribui la dezvoltarea unor calităţi şi trăsături de personalitate, pot fi un sprijin în momente de criză a copilului şi îl pot ajuta să-şi dezvolte comunicarea. În prezentul articol vă voi prezenta câteva beneficii pe care prezenţa unui animal de companie le poate avea în dezvoltarea social-emoţională a copilului tău.

Cum trebuie să ne rugăm pentru copii?

Câteodată este vorba despre sănătate, alteori despre obrăznicii, purtare rea sau răceală faţă de Biserică, faţă de cele sfinte. Să-I spunem Domnului ceea ce ne doare mai mult în acel moment şi să-I cerem să păzească, aşa cum ştie El, pe copiii noştri. Nu trebuie să-I sugerăm Domnului ce să facă, la ce şcoală să-l ajute pe copil să intre sau ce proprietăţi intelectuale să posede, ci să zicem doar: „Fie voia Ta... Văd ce se întâmplă cu fiul meu, mă doare şi nu pot să nu mă rog pentru aceasta...” 

Ce calităţi să caut la viitorul soţ?

Fetele, alegându-şi soţul, nu trebuie să confunde machismul cu bărbăţia adevărată şi aventurismul cu hotărârea. Orice feme­ie aşteaptă grijă şi ocrotire din partea bărbatului iubit. Şi acestor calităţi trebuie să li se dea atenţie atunci când e ales viitorul soţ.

Rugați-vă pentru siguranța copiilor ‒ Dumnezeu are toate mijloacele să preîntâmpine nenorocirile

Ca Domnul să binecuvânteze scăparea copiilor dumneavoastră de primejdii, trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Milostiv este Dumnezeu! El are multe mijloace să preîntâmpine nenorocirile ‒ mijloace la care noi nici nu gândim.

Cum să dobândim atenția la propria persoană?

Să ne temem şi să ne ferim de lenevire. Glumele copilăreşti şi vorbăria fără folos sunt dăunătoare, nepotrivite, dar au devenit totuşi populare şi apreciate de oamenii incapabili să determine gravitatea şi importanţa celor spuse. De asemenea, la fel de vătămătoare este şi reveria, care îl scoate pe om din viaţa reală, ducându-l într-o lume fantastică, ireală.

Căsătoria – un drept și o responsabilitate față de celălalt

Deoarece căsătoria este prin natura ei dăruire totală a unei persoane alteia, fiecare dintre cele două persoane va avea un drept și o responsabilitate față de celălalt. În căsătorie, soții se împărtășesc unul de puterile celuilalt, de darurile și virtuțile celuilalt în așa măsură, încât Apostolul Pavel afirmă că „bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (I Corinteni 7, 14).

Adolescenții au nevoie de dialog viu și de disponibilitate din partea părinților

Adolescenţii au nevoie de dragoste necondiţionată, de un spaţiu fizic şi emoţional, de prieteni, de tradiţie, de limite (aşa încât să devină responsabili şi să înveţe să trăiască în comunitate şi în societate), precum şi de disponibilitatea celor adulţi. Adică, o recunoaştere înăuntrul nostru, vie şi nu pur şi simplu intelectuală, a personalităţii lor şi a spaţiului vital pe care ei îl cuceresc încet, încet.

Atenţie ce moştenim şi ce transmitem!

Când omul se căsătoreşte trebuie să conştientizeze ce înseamnă actul căsătoriei şi care este marea responsabilitate. Să fie foarte atent ce transmite mai departe la descendenţii săi. 

Să-i învățăm pe tineri ce este libertatea adevărată

Dumnezeu este însă izvorul libertăţii; tocmai de la El a primit omul posibilitatea de a fi liber. Aşadar, conştiinţa, acest glas al lui Dumnezeu în om, este totodată şi glasul libertăţii în om.

„Copilaşul e ca aluatul: ce-ai frământat aceea creşte”

„Copilaşul e ca aluatul: ce-ai frământat aceea creşte”, spune zicătoarea rusească, iar alta chinezească, o întăreşte: „Ai sădit păr? Nu aştepta piersici”.

Pagini