Naşul este persoana care face legăminte şi promisiuni în locul copilului, pentru că pruncul nu le poate rosti de unul singur. Persoana care acceptă să fie naş devine răspunzătoare pentru viaţa acelui copil. Odată asumată această responsabilitate, ea va depune eforturi ca, la timpul cuvenit, copilul să mărturisească credinţa creştină.

Prin urmare, naşul va fi ortodox, credincios, care să trăiască după poruncile bisericeşti. El îl va învăţa pe fin să urmeze aceste porunci, se va ruga pentru el. Cu alte cuvinte, a fi naş nu este o simplă formalitate. La fel, şi părinţii vor avea mare grijă în alegerea naşului, ei alegând acea persoană care va putea oferi copilului lor un ajutor duhovnicesc de nădejde.

(Pr. Evgheni Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, p. 81)