rob

Cămara sufletului meu nu e aerisită şi Duhul Sfânt nu poate intra în ea!

Dar iată, chiar cu preţul acestei vieţi de rob, voi deschide larg toate ferestrele şi în numele Preacuratei Fecioare şi al Fiului Ei voi alunga de la mine pe toţi stăpânii şi tiranii cei răutăcioşi ai sufletului meu. 

Adevărata libertate este să fii călăuzit de Dumnezeu

Robul nu are nicio voie: ce vrea domnul său. Tot astfel şi credinciosul rob al lui Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumnezeu afli slobozire.

Pilda unui sărac bineplăcut Domnului

Iar când i s-a apropiat lui ceasul ca să se ducă din viaţa aceasta, în vremea mutării sale a început a cânta şi a slăvi pe Dumnezeu.

Omul smerit este gata să slujească tuturor

Așa cum Fiul lui Dumnezeu, la Cina cea de Taină, S-a ridicat, S-a încins cu ștergar, Și-a suflecat mânecile și a început să spele picioarele ucenicilor Săi, întocmai și cel smerit este gata să slujească tuturor ca un rob.

Încă nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, dacă nu ne minunăm de iubirea Lui pentru noi

Pe Dumnezeu Îl cunoaştem când ne minunăm de El. Numai cu iubire poţi sta în faţa lui Dumnezeu.

Nu putem ajunge la desăvârșire dacă nu biruim toate cele ce ne robesc

Începătorul biruiește iubirea de plăcere, cel din mijloc iubirea de argint și cel desăvârșit iubirea de slavă.

Între profesie și familie – care pe care?

Dacă profesia te prinde puternic, sigur că poate afecta viața de familie. Dacă devii rob al profesiei, sau faci din profesie un idol, sigur că te afectează. Este greu să păstrezi echilibrul, și ca timp, și ca preocupare; dar dacă ești familist convins, atunci se poate.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

Sărăcia nu-i de plâns, așa cum nici bogăția nu-i de invidiat

Cel sărac, fiind sprinten întru totul şi lepădând toate aceste pricini, leu este şi foc arzător, şi are un suflet nobil: şi, ridicându-se deasupra acestora, cu uşurinţă lucrează cu toate puterile sale ca să fie de folos Bisericilor, chiar dacă, trebuind să mustre şi să certe, întâmpină mii de greutăţi pentru Hristos.

Cimitirul – biserica celor drepți și sfinți

Lacrimile se preling din ochii noştri atunci când ne rugăm la mormintele celor dragi, iar inimile năzuiesc către Cel Preaînalt: „Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor tăi”.

Pagini