Hristos zice să-L iubim pe Dumnezeu „din toată inima noastră”, pe aproapele la fel „ca pe noi înșine”, lucru care este egal cu „din toată inima noastră”. Fiindcă dacă am păstra cu desă­vârșire acest lucru, nu ar exista nici rob, nici liber, nici stăpân, nici egumen, nici bogat, nici sărac, nici mic, nici mare, nici diavolul nu va mai fi vreodată cunoscut (din Omilia a 32-a la Epistola I către Corinteni).

De aceea S-a făcut Dumnezeu om și a învățat toată învățătura Lui, pentru a semăna iubirea între noi (din Omilia a 16-a la Evanghelia după Matei).

Dacă „să rămânem la Dumnezeu” depinde de iubire, și iubirea de păstrarea poruncilor, iar porunca este „să ne iubim unul pe celălalt", a rămâne lângă Dumnezeu depinde de iubirea unuia față de celălalt. Și nu spune doar iubirea, ci mai arată și modul în care să iubim: „Precum v-am iubit și Eu pe voi” (din Omilia a 77-a la Evanghelia după Ioan).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, volumul I, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 19-20)