seninătate

Nevoinţele de taină ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Nevoinţele sale cele din inimă, lacrimile de taină, lupta cu gândurile şi cu duhurile rele, cugetările duhovniceşti la cele de sus şi căldura Duhului Sfânt care îi aprindea inima pentru Hristos, singur Dumnezeu le vedea şi le primea ca o ardere de tot a Cuviosului Ioan Sihastrul, neştiute de niciun muritor.

„Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!”

Copiii odihnesc şi refac omul! Ei rezumă gingăşia şi frumusețea, puritatea şi nevinovăţia şi credinţa. Chiar ei sunt o refacere a omului.

Părinții Primului Sinod Ecumenic sau cei ce au cântat în mijlocul Bisericii cântarea armonioasă a Teologiei

Duminică este ziua de naștere a Crezului ortodox, acel giulgiu textual întru care ne-am înfășurat din pruncie, și codul ADN-ului nostru ontologico-eclesial.

Înlănțuirea păcatelor ‒ vremelnice bucurii înșelătoare

Sunt patru vrăjmași care merg înaintea oricărei întinăciuni a demonului: înșelarea, uitarea, trândăvia și pofta cea rea.

Ieromonahul Damaschin Schipor – despre împăcarea cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu

Avea chipul blând, senin şi era foarte milostiv. Citea Psaltirea în fiecare zi, ajungând să o ştie pe de rost, şi săvârşea în taină rugăciunea inimii. Îi iubea pe toţi şi era iubit de toţi: de călugări, credincioşi, copii şi animale.
Creştinismul constituie cel mai măreţ depozit de optimism. (Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism)

Ce să facem să ne întărim credința?

Să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ținem așa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista așa mai ușor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, să nu ne batjocorim, într-un cuvânt.

Să ne rugăm Domnului Hristos și după aceea Maicii Domnului!

Bine este s-o avem pe Maica Domnului acolo unde ne-o prezintă Biserica. Să nu ne adresăm Maicii Domnului mai mult decât Domnului Hristos, ci să ne adresăm Domnului Hristos și după aceea Maicii Domnului.
Trebuie să fiţi unul pentru celălalt pildă de blândeţe şi nerăutate, de înfrânare, de seninătate, de cinste şi hărnicie, de supunere faţă de voia lui Dumnezeu, de răbdare şi de nădejde. Ajutaţi-vă unul pe celălalt, păziţi-vă unul pe celălalt, fiţi îngăduitori unul cu celălalt, acoperindu-vă unul celuilalt cu dragoste neputinţele. (Sfântul Ioan de Kronstadt) (Cum să întemeiem o familie ortodoxă, 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Sophia, Bucureşti, p. 81)

La atâtea daruri ajungem, prin câtă suferință putem răzbi cu bucurie

E bine de știut și faptul că darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninătate, orice potrivnicie în calea darului și, răbdând cu liniște, toate piedicile cad pe rând, printr-o nevăzută rânduială dumnezeiască.

Pagini