Să vă spun ceva, de noi depinde dacă acestă lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul, poate să se mărească sau poate să se micșoreze. Și aceasta este din lepădarea de sine, din credință, din evlavie, din respectul pe care îl avem față de Gheronda. Din ascultarea pe care o vom avea față de gheronda această lumină sporește. Și nu numai la gheronda, ci și între noi să avem ascultare.

Fericit este fratele acela care mai înainte de a-și încheia gheronda cuvântul sau fratele lui, zice „să fie binecuvântat”. Ți-a spus un frate: „Vino, părinte, să-mi ajuți aici”. „Să fie binecuvântat”. Urmează acest drum, să vezi ce vei simți înlăuntrul tău! Ce pace, ce seninătate vei simți! În timp ce, „așteaptă cinci minute și vin...”. Nimeni să nu se încreadă în cugetul lui. Ascultare. Scot mintea mea și pun în loc mintea lui gheronda. Asta este ascultarea. Aceasta se va numi ascultare. Să scoți cugetul tău și să asculți ce îți va spune gheronda al tău. „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila și cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Nu a spus că o moștenesc, ci a zis că pun mâna pe ea. Dacă nu te silești, nu vei birui. Nu vei birui. Pentru că nu merge nici înainte, nici înapoi. Dacă vrei să găsești duhovnicește, să te silești. Mai întâi în ascultare.